stăm adeseori pe terasa mea de la etajul zece, eu, dramaturgul Florian, profesorul Pompiliu și filozoful Marcel. ne uităm în gol pînă cînd privirea ni se face punte peste blocuri. jos, pensionarii bat aerul cu brațele în semn de salut, se ridică o șchioapă de la pămînt, apoi cad amețiți la umbră, lîngă transformatorul de înaltă tensiune. abia le mai zărim ochii, albăstrele ofilite de tăria văzduhului. rîdem și ne alegem fiecare dintre noi un pensionar pe care să pariem. pierdem pe rînd, niciun bătrîn nu ajunge viu în casa scărilor. odată, unul a ajuns pînă la ghena de gunoi dar nu a fost fairplay, s-a sprijinit de gardul care împrejmuiește zona verde, ba chiar s-a ținut și cu dinții de iarbă.
ieri însă, nea Ilarie, fost cazangiu la atelierele Grivița, a străbătut tot drumul și de la ușa pe care scrie –asociația de locatari, nr 26 – a dus două degete la reverul cu insignă tricoloră, a privit pieziș la noi și a spus, fuck you ! întîmplarea ne-a cam dat peste cap concepția elitistă privind aplicabilitatea cunoștințelor abstract-teoretice, așa cum zice profesorul cînd vrea să impresioneze. de undeva, a ieșit un abur străveziu și s-a ridicat pînă la antena orange, bîzîind cu intermitență. erau gîndurile lui Marcel care rămăsese cu gura căscată – cum de știe Ilarie expresii din astea americănești, ofensatoare și fără perdea?
ca să ne treacă mirarea, am cumpărat cîteva sticle de vodcă, ne-am amețit un pic și am cochetat cu tristețea, așa cum le stă bine unor intelectuali subțiri. spre seară se adunase atîta tristețe că am fi putut să punem și la borcan.
dintr-o dată, ne-am adus aminte că noi nu avem terase cu vedere la stradă, ca alții; că noi nu vedem cele mai tari gagici din cartier cînd ies de la solar, coapte ca niște roșii, mirosind a smacuri scumpe. nici măcar bucuria de-a ne spînzura online, de cablul aerian de internet, precum cei din față, nu o avem. în spatele blocului nu se uită nici dracu la tine dacă te spînzuri; și apoi nu este în timp real, datorită lățimii reduse de bandă.
de năduf, am luat alte sticle de vodcă și ne-am îmbătat ca porcii. apoi am privit stelele și am plîns. Marcelino – el scrie o carte despre viața sfinților și are o slăbiciune pentru Arthur Clarke și frații Strugatki – ne-a arătat o lumină cît un vîrf de ac, parcă era un licurici clipocind în lobul urechii unei femei. uite-o pe mama, săraca! dramaturgul a zis că nu se poate așa, fără un scenariu. Pompiliu a bălmăjit ceva despre oximoroane și silogisme apoi a vomitat cu graţie peste balustradă. l-am invidiat discret pentru ciroza lui.
spre ziuă am cîntat în cor – a noastră-i fericirea/noi am ridicat orașul Telos. pe deasupra pieței Chibrit s-a făcut așa ca o fulgerare. domnul ne zîmbea din zepelin și pentru o clipă, zîmbetul lui reflectat în inelul de pe degetul dus la buze, ne-a luminat fețele.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marius Cioarec pe Iunie 19, 2011 la 4:37am
Remarc metafora: "...ochii, albăstrele ofilite de tăria văzduhului."
Comentariu publicat de vlad pe Iunie 14, 2011 la 2:04pm

doamnelor, domnilor,

mulţumesc.

golanilor? pardon, intelectuali subţiri beţivi şi stricaţi.

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Iunie 14, 2011 la 4:21am

O nedumerire: chiar, cum de stie Ilarie expresii din astea americanesti?

O certitudine: precis vom mai auzi de Ilarie, si nu numai.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 13, 2011 la 6:57pm
super!
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iunie 13, 2011 la 6:19pm
golanilor...
Comentariu publicat de vlad pe Iunie 13, 2011 la 1:54pm

Ştefan,

 eu tot îţi spun că  eşti prea generos!

Iulia, Marilena, Ilie,şi încă o  Iulia, mulţumesc. cu stimă.

Comentariu publicat de Iulia Valeri pe Iunie 13, 2011 la 12:22pm
Totul este atat de proaspat in acest text, constructia imaginilor in text atat de ingenioasa, incat atunci cand vad o expresie ca "ne-am imbatat ca porcii", atat de comuna si uzata, vreau s-o scot afara, doar ca sa mai savurez o data lectura.
Comentariu publicat de Hoza L. Ilie pe Iunie 13, 2011 la 11:11am
fain, tristeţe la borcan! tablouri de Chagal şi Dali! merzi!
Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Iunie 13, 2011 la 9:55am
"cu eticheta – dulceață de tristeți amare". vlad, proza ta taie
respiraţia cititorului în felii subţiri. la fel şi poezia ta uluitoare
prin excelenţă. ca să mi mai treacă mirarea o voi reciti
Comentariu publicat de Marilena A. pe Iunie 12, 2011 la 5:19pm
da, e bun, un text in genul celor care fac cititorul sa simpatizeze cu personajele, inclusiv cu surprinzatorul Ilarie :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor