simt gustul amorţirii... şi număr frunzele de nuc... se duc printre trecători, se duc uşor, ca şi cum ultima lecţie de dragoste ar semăna cu un freamăt de umăr ridicat peste gândul născut din visul cu maci uriaşi! şi contrastul adoarme pe puloverul tău alb, suflet drag, se încălzeşte pe crucea desenată în grabă... copilăria ta e un zâmbet ce aleargă pe un drum din miere şi lapte! acolo e şi zâmbetul meu! nu e decât o respirare adevărată... nu e decât un ochi înconjurat de îngeri... nu e decât timpul blând, dansând pe zâmbetul unui cocor!

 

18 octombrie 2011, 10:47

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor