Eram trist.

În mod normal, de atunci, toate celulele corpului meu s-au înlocuit

De mai multe ori.

Fiecare celulă din palme, din braț,

Din pelicula de retină, din surâs,

Fiecare celulă care te-a cunoscut

Nu mai este.

Eram trist.

Iar depărtarea dintre noi a crescut

Odată cu fiecare celulă care nu mai este.

Eram trist.

Acum, trecând pe stradă, poate că nici nu ne-am mai putea recunoaște.

Și eram atât de trist,

Într-o zi rece de toamnă

Când celulele arborilor se făceau galbene

Și ardeau în stoguri prin grădini.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor