Ca o concluzie a postării trecute, ar fi faptul că, legendele și miturile Greciei antice nu sunt simple povestiri cu caracter fantastic, nu au caracter de ficțiune. Ele descriu o realitate pe care omul acelor timpuri a viețuit-o. Desigur că există și multă simbolistică în tot ceea ce găsim acolo, dar ea apare ca o consecință a faptului că, cei care s-au ocupat de redactarea lor, de punerea lor pe „hârtie”, de culegerea lor ca „folclor”, dacă vrei, mă refer la personaje precum Homer și Hesiod, nu făceau parte din categoria omului mediu evoluat și, oricum, ei au trăit abia spre sfârșitul erei în care omul „se ținea de mână” cu zeii pe Pământ. Nu numai cei doi, dar toate „personalitățile” care au răzbătut prin preistorie spre timpurile noastre, purtând nume, făceau parte din vârful evoluției umanității din timpurile lor. Ce însemna atunci vârf al evoluției? Exact ceea ce înseamnă și astăzi: INIȚIAȚII vremurilor! Adică acei oameni care acced la stări superioare de conștiență în mod prematur față de marea majoritate a contemporanilor. După cum vezi, cu totul și cu totul altceva decât ceea ce, omul actual, denumește ca elite. Homer și Hesiod, pentru că de ei vorbim și de ceea ce ne-au transmis ei nouă, erau cam în stadiul evolutiv în care se află marea majoritate a oamenilor astăzi. Ei posedau, deci, încă de atunci, un suflet al rațiunii și poate chiar și sufletul conștienței. Un inițiat din zilele nostre, nu poate depăși valul evolutiv din care face parte, decât cu maximum trei trepte, însă, trei trepte, înseamnă enorm. Vreau să ajung la ideea că ei și-au realizat lucrările de pe poziția, cel puțin, a omului rațional. Faptul că posedau deja un suflet al rațiunii, îi făceau să fie deosebiți față ce cei care „umblau cu turma”, dar nu întotdeauna și în avantaj. Sufletul rațiunii determină apariția „conștienței de sine” în plus față de „sentimentul de sine” care exista în faza sufletului senzației. În această nouă fază, cunoaștere revelată este înlocuită în om de cunoașterea de tip intelectiv-rațională ca urmare a completei integrări a corpului eteric în cel fizic. Altfel spus, omul rațional pierde orice contact și orice posibilitate de a mai percepe ceva din lumile superioare. Este situația în care ne aflăm noi astăzi. Vreau să spun că, Homer și Hesiod nu și-au realizat lucrările din postura celor care încă mai puteau zări ceva din acele lumi, ci din aceea a omului rațional care nu a făcut decât să le „culeagă” din folclorul vremurilor. Ce aveau ei, totuși, în plus față de noi, oamenii de astăzi? Aveau experiență școlilor de misterii prin care trecuseră ca inițiați, școli în care legătura cu lumile spirituale era o permanență.
Asemenea școli, și culte ezoterice există și astăzi. Cum de nu știe și... „media” de ele!? Din aceleași motive pentru care nici inițiații vremurilor noastre nu sunt mediatizați. În primul rând pentru că ei se țin cât mai departe de... „gura lumii”. Alt motiv ar mai fi că nici lumea nu prea este interesată de așa ceva. Mediocritatea umană, cea care se afișează în fiecare dintre noi, chiar dacă poartă ranguri sau titluri care vor să-i dea chip de elită, după cum spuneam, nu e interesată decât de nimicurile lumii și de micimea trăirilor noastre sufletești. Nu spun că este neapărat rău! Dar, asta face diferența între a accede la stări superioare de conștiență într-o viață sau în mai multe. Iar cursul evoluției este spre lumea spirituală nu spre ceea materială care nu este decât o etapă sortită dispariției. A avea, a poseda, a deține... A avea bani, a poseda proprietăți, a deține puterea. Desigur că omul le poate avea pe toate fără a mai deține sau poseda ceva sau poate să nu aibă nimic, dar să le dețină pe toate... hm!... Vorbesc prostii, nu? Dacă asta crezi... amintește-ți de postarea cu peștișorul de aur. Sper să nu prindem vremuri în care limbajul omenirii să cunoască doar trei verbe și alea sinonime... A... era să uit un amănunt! Toate în limba engleză... desigur!
Să revin la... miturile noastre! Ele au apărut ca fiind culese din așa zisul folclor antic dar, au fost redactate de oameni raționali, în termeni raționali și, mai mult, fiind la mijloc și școlile de misterii de care vorbeam, le-au fost acordate și înțelesuri simbolice. Adică, în formatul unor povestiri interesante au fost concentrate înțelesuri ezoterice; niște înțelesuri ascunse care vor putea fi deslușite ulterior când omul își va ridica gradul de spiritualitate sau, pentru a nu-i încurca pe „spiritualii noștri intelectuali”, să spunem... gradul de conștiență. Punerea în operă, să zic, a acestor trăiri pe care omenirea antichității le-a viețuit alături de zeitățile care îi păstoreau evoluția, de către oameni ca noi, adică raționali, a fost chiar o necesitate. Vreau să spun că relația acelor vremuri dintre om și zei nu era de natură rațională, pentru că omul în sine nu era încă o ființă rațională, iar zeii... nici atât; ei nu au fost și nu vor fi niciodată ființe raționale. Deci, pentru ca aceste legături să poată fi înțelese de noi, oamenii raționali de astăzi, era necesar ca ele să fie „traduse” într-un limbaj rațional. Asta au și făcut, cei doi, sau câți or fi fost! Și au putut-o face, tocmai pentru faptul că, înțelegerea lor era situată, atunci, chiar la granița dintre revelat, și rațional. La fel s-a întâmplat și cu filosofia antică și cu cei care ne-au transmis-o.
Spuneam, prin alte postări, că istoria începe odată cu omul rațional. Nu ți se pare o chestie logică? Ce aveam înainte? Preistoria, desigur! Istoria are, pe lângă altele, un caracter cronologic, de continuitate legat de componenta ei ereditară. Ea nu poate fi „redactată” decât de omul rațional, cel care poate pune evenimentele cap la cap pentru a da un înțeles continuității lor sau, o continuitate înțelesului, dacă vrei, pentru că această logică există, chiar dacă majoritatea o întrevede, acum, în cu totul altă direcție, la fel de logică, de altfel. Dovezile care stau la baza ei ne-au fost lăsate ca documente ale cunoașterii și se refereau la personaje responsabile, stăpâne pe faptele lor. Omul a căpătat aceste caracteristici abia după anul 747 îdH... și nu în mod brusc; abia după ce el a devenit o ființă rațională este pusă în evidență și cealaltă latură a istoriei, cea care vine prin karmă și apoi destin și asta pentru că liberul arbitru implică responsabilitatea faptei, iar fapta responsabilă, odată făcută, trebuie răscumpărată prin karmă, deci într-o existență viitoare. Prin karma proprie și prin fenomenul de reîncarnare, omul nu face decât să „care” din viețile sale anterioare efecte datorate unor cauze produse cu sute de ani în urmă, pe care simpla rațiune nici nu le poate bănui. Destinul generațiilor nu face decât să ne pună în față evenimente care își au o cauză în acele vieți de care ne despart sute de ani. Istoria nu este, deci, doar o simplă cronologie a unor efecte legate de cauzele lor imediat anterioare. Din acest motiv spuneam că evenimentele tragice din timpurile noastre, și nu numai ele, sunt efectul cauzelor de acum 800-1000 de ani. Istoria s-a prelungit, în sens invers, cu preistoria, adică cu ce a mai putut omul rațional să culeagă din „folclorul oral” al înaintașilor săi aflați în stadiul de trecere de la nerațional la rațional. Mitologia atinge, deja, istoria spirituală, cea care i-a premers și care este o istorie și mai îndepărtată, de o anvergură enormă, cuprinsă între sistemele evolutive Saturn, și Pământ. Această „istorie spirituală” este de fapt, în desfășurare și acum. Asta înseamnă că, peste „eoni”, omul evoluat, omul spiritual își va putea privi trecutul istoric în ea, pentru că ea cuprinde și mitologia, și ceea ce numim noi acum... istorie, istoria omenirii. Doamne ajută!

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor