-O clipa,stii,mi-a venit in minte gandul,in timp ce nu ma puteam stapani sa rad. Nu stiu ce era cu mine. Niciodata nu mai rasesem atat in fata lui Mihai. Nu ma puteam opri...

O clipa imi trecu gandul prin minte ca asta e bucuria dinaintea furtunii,spuse ea zambind amar. Asa mi-a fost dat sa-mi fie. Fiecare bucurie trebuie s-o platesc cu tristete,iar daca din intamplare,din intamplare se petrec toate lucrurile bune,nu i-as fi vazut vorbind,asa cum vorbea cu mine altadata,El sigur m-ar fi instiintat. Sigur mi-ar fi trecut o adiere rece prin suflet ca sa-mi infioare sufletul,sa ma ajute,sa ma faca sa renunt la iluzii,sa ma oblige dureros insa eficient sa renunt la el,continua ea.

De-as putea plange. Atunci as sti ca odata cu lacrimile curgand,se scurge si dragostea mea. Sufletul mi-ar fi mai mic,mai gol,mai stors de vlaga si mai neputincios. Insa stiu ca golul asta,pustiul asta sufletesc m-ar durea mai putin.

Azi am vorbit cu Mihai. E schimbat...e mai rece,mai destins. Ce a fost meschin din partea mea a fost ca m-am folosit de motivul asteptarii ca sa vorbesc cu el detalii administrative,ca sa vad daca Paul era si in seara asta tot la ea. In timp ce Dan ma privea de pe banca.

Vreau in seara asta sa mor. Sa moara tot ce e al lui in mine,sa nu mai am nicio amintire,nicio poza,haina sau carte,care sa-mi aminteasca,sau care sa ma faca sa ma gandesc la el,orice lucru pe care l-am luat pentru el,sau,pe care demult,privindu-l,m-am gandit la el. Vreau sa moara tot. Tot ce este din el,in mine.

Adela o privi uimita.

-Dar asta ar putea fi tot ce ai,spuse inmarmurita.

-Nu. Fara el,sunt eu. Noaptea asta vreau sa se termine. Am aruncat deja aproape tot ce puteam arunca. Insa odata cu amintirile cu el,se duc si bucuriile mele,satisfactiile si lucrurile de care m-am atasat.

Cand rup amintirile cu el,intr-adevar,nu le mai am,insa odata cu ele rup si din suflet,apuca sa mai zica inainte de un spasm de plans.

Adela ii privi cu mila obrazul pe care se prelingea cu zgarcenie o lacrima.

-Nu vreau sa-mi zic ca-l iubesc,spuse cu ochii umezi dand din cap categoric,nu vreau. Insa stau iara si ma gandesc la cat si ce insemn eu pentru el...o biata fata naiva si credula. Un copil,o gluma...

Stiu ca am dat dragostea lui Mihai pe nimic. Pe un moft,un capriciu,o prostie. Mai vorbim uneori prin e-mail...nu mai vorbeste la fel. E natural. Mi-am permis in seara asta sa-i spun sa puna si el ochii pe o stagiara,spuse ea zambind amar. Nu nu,a spus el,asta e ultimul meu an,am promovare,pe urma mai departe...

O gluma proasta. Uneori pot vedea atunci cand imi zambeste,o stralucire. Nu-mi dau seama in ce anume consta...ochi,zambet,suflet...insa nici nu mai am putere sa ma gandesc...

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor