Bronzul clopotelor sacre cheamă la mormânt Moldova,
Din Carpaţi şi pân’la Nistru, toţi ce poartă în suflet slova
Să ne-amintim strămoşi, ce-au pierdut sângele-n van
Pentru a fi, doar o Moldovă, o Moldovă a lui Ştefan.
Adunaţi-vă la Putna, pentru a auzi din nou,
Vorbele prin veacuri sfinte şi-a poruncilor ecou,
Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmaşilor în veci
Şi suntem datori ca naţie, s-o dăm cu hotare-ntregi.
Mergeţi moldoveni la Putna şi vă daţi mână cu mână
Adunând în piept durerea izvorâtă din ţărână
Călcaţi în picioare brazda Prutului şi faceţi pod,
Din istoria latină a lui Ştefan Voievod.
Rupeţi legile străine ce-au schimbat vorbire, port
Şi în ţara ta obligă, să faci uz de paşaport
Epuraţi sângele ţării de venetici şi de hoţi
Care-n vârf de piramidă se declară patrioţi.
Ridicaţi spre ‘nalt privirea, arzând blestematul jug
La căldura întregirii şi la flacără de rug
Iar cenuşa ca ofrandă pentru Ştefan, îngropaţi
În mormântul de la Putna şi la poale de Carpaţi.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară