Monologul Magiunului Munte Dada 

s-a ridicat muntele scrâşnind din dinţii de conopi

dada

şi a vorbit ca şi cum sorbea şerbet din bufet

ul plin cu sticle şi lapo

viţă de vie

farfuria ta era şi a mea

dacă o putem linge-

mă am zis subtil cu priviri ascuţite în unghi

lent, în instabilul nestimabil al vremuri

lor care vin şi pleacă, doar viermii

cântă sătui şi sacri în sicrie solemne din satin spumant

semizeu devenisem tu

magiun

eu munte

ea ignorându-mă de 3 ori pe zi şi apoi nani.

 

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor