Ești un gând, o strălucire,
Din femeia care ai fost?
Sau un vis, o nălucire,
Ce-am urmat fără de rost?

Ești minunea de femeie,

Ce te cântă drag ,,nebunii",
Când deschisă orhidee
La rădăcini îți cad petunii...

Tocuri lungi, fustița scurtă,
Maioul mulat pe sâni,
Lănțicul zornăind pe burtă,
Brățări aurii la mâini...

Părul lung și zulufatic
Rebel ți se zbate-n vânt,
Auriu, ușor tomnatic;
Cum e toamna pe Pământ...

Într-un gând, o strălucire,
Din dulceața ta, femeie
Mă alinți cu a ta iubire,
Revărsată în curcubeie...

Emilian Lican

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor