Aşezat în fotoliul răblăgit de timp, Ilie priveşte fix ecranul stins al televizorului. Pe genunchi ţine un motan negru uriaş, propăşit prin preajmă de pe cine ştie unde.

- Care-i treaba cu tine, măi motane? Şi ce vrei de la mine? N-ai găsit altă casă?

Motanul se face că n-aude şi continuă să toarcă liniştit sub mângâierea degetelor lui.

Maricica, nevasta, trebăluieşte prin curte, pe lângă fântână, spală.

O uşoară mahmureală şi căldura de afară îl face pe Ilie să nu se înghesuie a ieşi din casă, dar nici să doarmă nu poate. Moţăie pierdut în timp.

Acu se vede un puşti obraznic, mereu în conflict cu cei din jur şi brusc flăcău alături de coşciugul mamei sale, tatăl pierind de mult într-o puşcărie de nimeni ştiută. Acu se vede la nunta lui cu Maricica, din care nu-şi aminteşte mare lucru, apoi se vede pe el în coşciug, privindu-se de sus şi cugetând:

“Aşa merg lucrurile pe lumea asta. Ce, credeai că eşti veşnic? Şi până la urmă nu eşti decât un moş. Ce mai vrei?”

Motanului nu-i plac gândurile moşului şi, nemilos, îl trezeşte din visare, rupându-se din braţele lui şi dispărând undeva pe uliţă, unde ori are treabă ori caută alţi mângâietori.

Ilie se ridică din fotoliu, scotoceşte într-o cutie de tablă unde îşi ţine lucrurile folosite numai de el şi iese la lumina zilei. Îi e teamă să se mai gândească la ceva. Aşa cum a dispărut timpul dintre amintirile lui trecute, tot aşa poate să dispară şi viitorul.

“Oare unde voi fi eu mâine?”

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor