Am văzut cum motivul călătoriei este de o mare importanţă în romanul antichităţii greco-latine, dar şi în cel baroc de vreme ce intriga acestor romane a fost concepută ca un voiaj. Călătoria devine cel mai adesea pretextul prezentării de experienţe a unor personaje, experienţe pe parcursul cărora un erou se poate modela, poate evolua sau poate dobândi cunoaşterea de sine.
Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a nenumărate aventuri; numai călătorind (deplasându-se dintr-o parte în alta) Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri; această călătorie a lor are totuşi şi un caracter gnoseologic (eroii vin în contact cu oameni ce aparţin unor clase sociale diferite dar şi unor civilizaţii diferite şi sunt purtaţi de soartă în locuri necunoscute ) şi unul catartic căci, după cum am arătat în capitolul despre acest roman, happy-end-ul periplului capătă valoarea unei compensaţii a tribulaţiilor precedente. Tot o finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mult mai pronunţat, căci în final eroul Metamorfozelor se eliberează de tot răul ce zace în el şi dobândeşte înţelepciunea unui iniţiat în misterele isiace. Călătoria devine totodată o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon şi continuă să aibă această valoare în romanul picaresc al secolului al XVII-lea.
Romanele antice se pot grupa în două sisteme de organizare a motivelor şi tiparelor: romanul grec al aventurii şi romanul latin al condiţiei umane. Astfel, dacă în romanul grec sporeşte dimensiunea aventuroasă a intrigii, problematica romanului latin este mai complexă: romanul lui Petronius este construit pe credinţa că fericirea şi un cod de viaţă funcţional trebuie căutate şi limitate riguros la realitatea imanentă în timp ce Apuleius propune o viziune mai largă asupra lumii în care realitatea se îmbină cu miraculosul, cu fantasticul, o lume în care nimic nu este imposibil.
Petronius este mai realist considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale c toate multiplele ei contradicţii, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu. Apuleius explorează mai limpede mai tulburător condiţia umană; el apare mai optimist pe când Petronius parcă sugerează eşecul, oricum îndoiala, chiar dacă finalul romanului lipseşte.
Apuleius a descoperit noi valori, chiar dacă în realitate iluzorii, Petronius contempla dubitativ vechile valori. Alienarea apare mai pregnant în Metamorfoze unde protagonistul pierde fizic condiţia umană şi o recuperează ajutat de Isis, după o cascadă de probe redemptorii şi la nivelul echilibrului entuziast care îngăduie chiar depăşirea limitelor normale. În Satyricon alienarea e mai diminuată. La Petronius meditaţia asupra condiţiei umane finalizează cu fresca obiectului.
Romanul grec menţine consecvent primatul intrigii, al comunicării faţă de comentariu, urmăreşte delectarea cititorilor numai prin naraţia în care evenimentele se acumulează generos. Psihologia personajelor funcţionează de obicei la un nivel elementar şi nu comportă imitaţii esenţiale fiind subordonată dihotomiei morale bine-rău.
Gustul aventurii, dragostea între doi tineri, capriciul sorţii intervin ca mobil principal, generează situaţia narativă originară şi menţin intriga. Romanul latin însă operează cu o infrastructură filozofică, restituie dezbaterea posibilităţilor umane, condiţia omului, relaţiile lui în societate, caută un stil de existenţă. Periplu eroilor experimentează mijloacele mai convergente. De aici rezultă tensiunea reflexivă, problematică de profunzime mai mult sau mai puţin clar subliniată. Atât Petronis cât şi Apuleius evocă dilemele condiţiei umane la o înaltă tensiune interioară, se interoghează asupra sensului major al existenţei, caută un stil de viaţă. Ambii romancieri prin problema alienării temporare, pierderii efemere a existenţei umane şi a recuperării ei.
Iată cum este relevată importanţa romanului antic de către Eugen Cizeck în Evoluţia romanului antic: „ Temele şi tiparele antice au fost preluate de succesorii medievali sau moderni ai romanului antic şi au servit ca surse ale dezvoltării genului. Romanul antic n-a atins niciodată varietatea şi profunzimea de idei şi mijloace a celui modern, dar a oferit un exemplu de compoziţie riguroasă, minuţios articulată, învestită cu o stabilă capacitate de a sugera mecanisme structurale complicate. Totodată ele au oferit mostre de invenţie captivantă. Există în romanele antice pasaje de înaltă valoare artistică, impregnate de emoţie vibrantă sau de sugestivitate comică remarcabilă.
Măgarul de aur şi mai ales Satyriconul se numără printre cele mai bune romane ale literaturii universale. Există de asemenea pagini de relevantă puritate, de emoţie autentică în romanul lui Longos şi chiar în cel al lui Achilleus Tatios, iar în ciuda artificialităţii scenografiei, Heliodor se orientează perfect printre meandrele unei intrigi atât de complicate.”
Una dintre concluziile la care ajungem este aceea că romanul antic greco-latin şi cel picaresc au prin excelenţă un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi. Oricât de mare este diferenţa între aventurile eroului, ale picarului, ale filozofului sau ale îndrăgostitului, oricât de sensibilă este deosebirea între scopurile urmărite de aceştia ca şi între faptul că peripeţiile surprinzătoare se petrec pe uscat, pe mare sau în aer, pe pământul nostru sau în alte lumi imaginare, structurile romaneşti rămân în esenţă aceleaşi.
Intreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu, o tentativă infinită de rescriere a realităţii, de refacere sisifică a marelui text nemărginit, care este existenţa.

Vizualizări: 1667

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor