MOZNAIM (*)

 

Revista Uniunii Scriitorilor de limbă Ebraică dedică integral ultimul

său număr din anul 2010, literaturii române, menţionând 21 de ani de la căderea regimului comunist în România. Sub îngrijirea doamnei Riri Manor, găsim în revista MOZNAIM o elegantă culegere de texte, reproduceri de artă, poezie, recenzii şi documente despre cei 21 de ani de literatură liberă.

În cuvântul de deschidere Riri Manor trece în vedere starea relaţiilor culturale dintre România şi Israel, menţionând cât de puţin cunoaştem aici schimbările ce au avut loc în arta românească eliberată în 1989. Sunt amintiţi marii artişti şi scriitori români că de ex: Brâncuşi, Victor Brauner, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Gherasim Luca, B Fondane, Ion Vinea, Marcel Ianco, care au pus bazele avangardei româneşti, dramaturgul Eugen Ionesco care a revoluţionat teatrul modern, Paul Celan poet ce scria în 3 limbi, filosoful genial Emil Cioran-care este studiat şi azi în liceele franceze. Perioada de glorie a literaturii române

a regresat oprimată în timpul regimului comunist care a sufocat arta şi gândirea liberă. Mulţi scriitori şi artişti au părăsit România post belică, alţii s-au conformat cu sau fără voie normelor de artă " nouă" impuse şi strict controlate de regim.

Trauma tranziţiei este subliniată de Cioran într-o frază despre limitele artistului: "Cât am suferit, cât sufăr, nimeni nu va ştii vreodată,

nici măcar eu însumi.."

O pleiadă de poeţi şi scriitori îndrăznesc să critice regimul şi dictatura comunistă.

Într-o călătorie la Paris în anul 1989 Riri Manor descoperă în jurnalul "Poesie 89" texte anticomuniste scrise de Ana Blandiana, Marin Sorescu şi Mircea Dinescu. Poeziile protestatare sunt traduse în ebraică şi publicate în ziarul israelian Yediot Aharonot împreună cu un text explicativ semnat de Manor.

 Iată un fragment :

"Ceauşescu avea servitori intelectuali la fel de importanţi ca mercenarii ce-i păzeau tronul. Ca să fii publicat (şi deci remunerat) trebuia să scrii într-o ştanţă bine stabilită: să pui un număr fix de nume Ceauşescu, un număr prestabilit pentru cuvântul comunism, şi desigur nelipsitele fraze cu dragostea de patrie şi fericirea poporului". În subterane, românii iubitori de poezie continuă să o producă.

Cu grije, cu prudenţă, aşa cum ne spune poetul Nicolae Labiş:


"Tu să tremuri în biserică

la împărăţia poeziei

aşa cum în pădurea rece 

dintre sloiuri

te ţintesc lupi cu ochii arzând .."

 

Găsim în continuare poezii traduse în ebraică aparţinând poeţilor :

Blandiana, Blaga, Nichita Stănescu, Petre Stoica,Angela Marinescu, Mircea Dinescu,Denişa Comanescu şi alţii. Iată o poezie semnată Mircea Dinescu, Dilema Ginerelui:

 

Am o crăpătură în podea

nu e capitalistă

nu e comunistă

E o crăpătură fără de partid

e atât de transparentă

că ar putea intra în academie

e atât de modestă

că m-aş însura cu ea

dacă nu m-ar deranja gândul

ca la sfârşit

mă va înşela

cu un şoarec.

 

Întâlnim pe Mircea Cărtărescu, poet şi prozator prodigios al anilor 80, pe Mircea Ivănescu, Nora Iuga, Gheorghe Grigurcu:

 

Iubirea-mi

 

Iubirea mea mică, mititică

ca un muc de lumânare, ca un bâzâit de albină

ca o picătură de ploaie izbită de fereastră

 

iubirea mea cea mare

enormă

ca o catedrală

ca o piaţă

ca un tunet rostogolit prin ceruri

 

iubirea mare mă sperie,

cea mică îmi alungă fricile

 

sau pe Ioana Ieronim :

 

Prizonieră

 

m-ai ţintuit,

ai aruncat

ca la un spectacol

de circ vechi

cuţite în juru-mi

 

reci, câteva îmi ating pielea

nu îndrăznesc să mişc

nici nume nu am..

 

Nicolae Manolescu - ni se oferă fragmente din cartea sa "Cititul şi Scrisul".

Manolescu născut în anul 1939, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Români, este autorul unei Istorii a Literaturii Române, acoperind 500 de ani de scriere. De ce citim? se întreabă autorul. La ce sunt bune cărţile? Simţim aici ecoul revoluţiei electronice, tiparul Guttenberg vis a vis de ecranul digital care câştigă teren. Este cartea ameninţată de dispariţie? Louis Borges vedea în scris şi citit cel mai mare dar făcut omului. Îmi amintesc de plecarea evreilor din România spre Israel, în anii 70-80 când emigranţii erau limitaţi la 70 de kg de efecte personale. În lăzile de lemn mirosind a răşină de brad găseai multe cărţi,dicţionare, cărţi de artă, memoria colectivă a unor generaţii avide de cultură. Se renunţa la haine, la cratiţe sau alte necesităţi existenţialiste, făcându-se loc cărţilor. Umberto Eco ne povesteşte despre crime făcute din necesitatea de a citi, cărţile erau furate, ascunse, negociate ca un bun al civilizaţiei. În ce casă nu se afla o bibliotecă plină ochi cu aceste cărţi, păzite şi iubite? Cunosc prietenii destrămate pe motivul unei cărţi împrumutate şi nerestituite, act nescuzabil în orice cultură care se respectă. Cititul este adicţie ca un drog al tuturor simţurilor, iar scrisul o necesitate sufletească. Asistenta lui Umberto Eco citea 14000 de pagini într-o vară. Am întâlnit-o cândva la Jerusalem, declara că devine neliniştită când nu îşi capăta porţia de lectură diurnă. Într-o astfel de bibliotecă prăfuită am găsit o carte imposibil de procurat azi, Nora Iuga, în primul său volum de poezie avangardistă, cu accente de panică pentru soarta umană:

 

 Ecce homo

 

Omul acesta ar trebui culcat,

închinat, adormit în poveşti

pentru ca vine din iad.

Faceţi-vă sălcii, faceţi-vă ape,

faceţi-vă maluri de pâine şi de fecioare

omul acesta poartă la gleznă şarpe de moarte,

Spălaţi-l de timp şi de spaime !

Pe umerii lui creşte un ied

pe care l-a salvat de la potop.

Lipiţi-vă urechea de pământ

Omul acesta se naşte.

 

 Şi din nou poeta Iona Ieronim:

 

Două pietre

 

Zile hipnotice

nopţi hipnotizante

au ars trupurile

toate vestmintele

şi chiar anumite vieţi

 

noi..

flămânzi ca toată lumea

bătrâni ca  toţi ceilalţi

trupurile noastre

două pietre nemişcate

în râul de munte.

 

Mai sunt citaţi poeţii Traian Coşovei, Iolanda Malamen, Ion Pop, Mircea Cipariu şi Sesto Pals care închide această antologie cu poemul Descoperirea Lunii din volumul "Omul ciudat":

 

Iată fragmentul final:

 

Paharul e gol

Luna sta lângă mine pe cer

eu nu-i mai vorbesc

am crezut în lumina ei

am crezut în soarele ei

am crezut în religia ei

am fost fanatic

dar azi ştiu totul

totul despre tine..

şi tu Luna mea

eşti acelaşi cimitir

ca şi Pământul

în care sunt îngropaţi

cei ce nu au trăit.

 

(*) MOZNAIM = Balanţă, in limba ebraică

 

pictura : Marcel Ianco

***

Text şi traduceri din ebraică: Adrian Grauenfels

Feb 2011

 

 

 

Vizualizări: 87

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Februarie 25, 2011 la 7:13am
CREDINŢA ŞI CULTURA:PILONII DE BAZĂ A CEEACE DEFINEŞTE  POPORUL EVREU!A R PUTEA SĂ FIE UN EXEMPLU ŞI PENTRU ROMÂNI!CĂ VALORI AVEM!
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Februarie 23, 2011 la 10:15pm

Excepţional! Felicitări!

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 23, 2011 la 4:25pm

Rafi revista a fost publicata in decembrie 2010. Angela adresa de email este aguda-sofrim@bezeqint.net

Cred ca trebuie sa le scrii in engleza ca sa te priceapa cineva acolo. Succes !

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Februarie 23, 2011 la 3:24pm
o surpriză de proporții pentru mine care refuzam să investesc în presă de teama dea nu fi sufocată de prea multă informație parte din ea nefiind folositoare , parte din ea nefiindu-mi mie folositoare.da, mi-ar fi plăcut să am pe cineva care să-mi decupeze ceva ce știa că m-ar interesa și face fericită.iată că s-a întâmplat și pentru că e prima surpriză sper să fie doar începutul.mulțumesc GELU VLAȘIN.
Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Februarie 23, 2011 la 2:21pm
Iata ca nu ni s-a furat intreg TEZAURUL, iata ca inca mai putem sa vorbin lumii, gatie CULTURIII!!!!!!!!!!
Comentariu publicat de elena liliana pe Februarie 23, 2011 la 1:48pm
frumos si interesant articol..fiind om de tehnica ma impresioneaza talentele literare....in ceea ce priveste comunismul a fost o oranduire ca toate celelalte cu bune si cu multe rele, a permis totusi multor oameni sa se afirme  in orice domeniu. Literatura cat si arta  si-au desfasurat activitatea in anii comunismului iar noi  ne-am bucurat de cele mai frumoase creatii, numai daca ne gandim la filmele romanesti cate aplauze internationale au adus in acele vremuri.
Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 23, 2011 la 11:14am
E totul atât de fascinant! E totul o trăire atât de intensă! Mă inspiră! Trăiesc o stare aparte citind aceste versuri minunate. Mulţumiri!
Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Februarie 23, 2011 la 10:16am
Pictura lui Marcel Ianco (n. 24 mai 1895, București - d. 21 aprilie 1984, Ein Hod Israel), iluatreaza si sustine elegantul dumneavastra text.
Aveti informatii legate de soarta Casei "Juster"? Lucrare de arhitectura semnata de Marcel Ianco (Iancu), Bucuresti 1929.
Comentariu publicat de ANGELA BACIU pe Februarie 23, 2011 la 9:23am

multumim, felicitari, dati-mi, va rog, o adresa de mail a revistei, multumesc.

Comentariu publicat de Chidu Ileana Adriana pe Februarie 23, 2011 la 8:15am
observaţia domnului Grauenfelds este extrem de pertinenta şi de bun simţ

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor