Împărţire

[Ioan Grigoraș]

- Nu-nchide flori în colivii terestre

Jurând să le păstrezi pentru o zi,

Când îi vei pune vântului căpestre

Şi-n pajiştea din crâng te vei opri

 

Să mi le-aşterni pe toate la picioare,

Nu ţi-am cerut şi n-o să-ţi cer nimic,

E vina mea, c-aşa, din întâmplare,

Am hotărât cu totul să abdic

 

Şi să devin o parte fără parte,

Un sfert dintr-o poveste-a nimănui

Pe care azi destinul o împarte:

Jumate-a ta, jumate-a nu ştiu cui...

 

- N-am să închid în colivie marea,

O găzduiesc în piept şi mi-e de-ajuns

Că valurile-şi ‘nalță disperarea

Şi mă lovesc, dar nu găsesc răspuns

 

Atâtor întrebări. Bezmetic, timpul,

Ne-mparte-n jumătăţi de continent,

La mine-i vară numai în răstimpul

Când conjugăm iubirea la prezent.

 

Eu nu-ţi pot pune lumea la picioare

Ci doar poemu’-n care ţi-am promis

Că vom păşi de mână spre altare

Să întregim povestea unui vis.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș