primăvara asta
are ochii de miel
purtat pe umerii tatei în vinerea mare
când mă suiam eu la spovedania otăvii
în podul din care
aflasem dintr-un vis
îngerii casei vorbesc

nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind
decât în zilele când mieii plâng
şi la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roşii
ca bujorii din grădina bunicii

nu băuse vinul necredinţei
la poartă ridicase iubirea
ca pe-o cruce de piatră
o văd când mi-e dor să citesc volumele
aniversărilor fără durere
şade pe scaunul din uliţă ca o înţeleaptă
cu mâinile împreunate veşted în poală

o singură dată
tata şi-a aprins o ţigară
cât pentru ultima
de-atunci în podul cu veşmintele încremenite
funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului
aţintiţi a secetă
şi-a cădere cumplit în păcat

n-a trăit neiubind niciodat'

nepedepsită nu rămâne nicio greşeală
tata captiv gândului meu
biserică ridicată într-un cer
cu podul plin de îngeri şi cruci la răscruci

anul ăsta bujorii vor înflori mai curând
aud dinspre mucenică

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor