Mugurel Bărbulescu  ♦ Timpul Visului

Un artist român în Australia, cu o carte scrisă în Israel

        Îl cunosc de mulți ani pe Mugurel Bărbulescu.
 Ne leagă o prietenie virtuală de peste  10 ani. Este  un amic discret,  și mult prea modest, pentru lumea zgomotoasă și agitată în care trăim. Arta lui Mugurel este deosebită și poate stranie europenilor. La prima vedere, ne șochează complexitatea ei, parcă voit  indescifrabilă a desenului. Mesajul este ascuns în povești și emoții personale.  Pictorul folosește culori primare, puternice, cerneluri și pigmenții unei civilizații pe care noi europenii nu o cunoaștem. Lucrările lui Mugurel acoperă un spațiu eclectic larg și variat, de la schiță și desen la caligrafie, picturi complexe, obiecte găsite și prelucrate migălos sau o ceramică pictată. După cum declară însuși pictorul, legăturile sale cu țara natală sunt vii și pregnante:            

      Australia! Pare straniu să ai impresia că ești prin...vecini și totuși să fii la atâția mii de km! De aici până în România sunt cam 11 000 de mile!  M-am născut în București dar am crescut la Vlădești, jud.Vâlcea cu bunicii parentali! Bunicul meu era preot și bunica învățătoare!  Bunicul meu  făcea sculptură în lemn și pirogravură și lucra și pe foi subțiri de aluminium!  Și cânta minunat la vioară! Am crescut cu lampa de gaz și cu difuzor cu radioficare! În mare măsură sufletul meu a rămas la Vâlcea și sunt sigur că o parte din simbologia folosită în lucrările mele provine din bogăția etnică a Vâlcei!


            Dar arta lui este departe de a mima sau continua motivele românești ale tinereții  sale petrecute în România. Mugurel imigreză în vastul continent Austral unde va dezvolta noi tehnici și subiecte, o artă alimentată profund de cultura autohtonă,  de culorile deșertului, de starea de suflet a unui om sensibil la natură și la elementele specifice unui nou teritoriu, cu un folclor vast, mistic și impresionant. Mă bucură minunata interacție dintre noi și hotărârea luată în comun de a produce acest album care să sintetizeze munca și viziunea unui  talentat pictor, și povestitor. Fiecare tablou, desen sau obiect prezintă o lume aparte, un vis, o poveste sau o legendă.  Am adăugat pentru cititorul de limba română noțiuni de bază despre Australia, istoria cuceririi ei, interacția colonizatorilor cu aborigenii nativi care locuiau acest pământ de zeci de mii de ani, dispersați în sute de triburi și etnii, atât cu obiceiuri, credințe diferite, mituri și ritualuri, cât și producând de milenii o artă impresionantă prin sinceritatea ei,  cu motive si semne,  pe care le regăsim ca pe un ecou sofisticat, în opera lui Mugurel Bărbulescu.

 

            
Colonizarea unui continent

Australia a fost inițial folosită de către autoritățile engleze drept loc de deportare a deținuților de drept comun. La data de 13 mai 1787, o flotă engleză pleacă din Portul Portsmouth spre Australia, comandată de Arthur Phillip, cel care avea să fie și primul Guvernator al coloniei. Avea la bord aproximativ 1000 de oameni. O furtună violentă, lovește flota în timp ce se îndrepta spre Tasmania, provocând avarii destul de serioase.  Comandantul Philip trece pe nava Supply, cea mai rapidă dintre toate și pornește înainte, cu intenția de a pregăti terenul pentru restul flotei: să găsească un loc unde să se poată construi o așezare, cu apă potabilă și eventual să ridice câteva adăposturi. După el urmau să vină Alexander, Friendship și Scarborough, care aveau la bord majoritatea condamnaților bărbați, ultimele urmând să ajungă corăbiile de provizii, mai lente, însoțite de restul vaselor. Pe 18 ianuarie 1788, Supply ajunge în Botany Bay, a doua respectiv a treia zi ajungând și celelalte corăbii. Deci, după o călătorie de aproape 8 luni ajung la Botany Bay, în sudul continentului, la data de 18 ianuarie 1788, denumind izvorul descoperit acolo Sydney, după numele Ministrului Coloniilor.  Astfel lua sfârșit una din cele mai importante expediții maritime din istorie -11 corăbii, cu peste 1.400 de oameni, care au călătorit timp de 252 de zile, acoperind un traseu de 24.000 de kilometri, fără să piardă vreun vas. Pe țărm aveau să debarce, în total, 1373 de persoane, cu 47 mai puține decât plecaseră din Portsmouth. În timpul voiajului se născuseră 22 de copii, în timp ce 69 de persoane au murit sau au dezertat. Rata mortalității a fost de doar 3%, foarte scăzută dacă avem în vedere condițiile în care s-a desfășurat expediția. Începutul este mai greu, proviziile aduse din Anglia terminându-se rapid, iar plantele cultivate nu au reușit să  prindă, datorită secetei existente. O corabie este trimisă în Batavia pentru a aduce provizii, se impun rații pentru deținuți, iar criza va fi ulterior rezolvată. A doua flotă va ajunge în 1792 la Botany Bay.  Dacă la început relațiile cu aborigenii sunt bune, ele se vor strica treptat, ajungându-se la masacre în special din partea populației albe. Imaginea pe care societatea engleză o avea despre Botany Bay era dublă: pe de o parte este văzut ca cel mai cumplit loc unde pot ajunge deținuții, iar pe de altă parte, este văzut ca locul unui nou început. O importantă minoritate, care are de la început o situație specială este cea irlandeză, catolică, în conflict continuu cu englezii. Relațiile cu aborigenii sunt la început bune, materializându-se în schimburi mărunte, însă curând vor începe masacrele de ambele părți. Populația engleză, conștientă de superioritatea sa, va deveni treptat o forță asimilatoare. Se formează o a două așezare la Paramatta. Al doilea Guvernator este Francis Grose, care are un rol important în dezvoltarea agriculturii și a comerțului. După eliberare, deținuții se angajau ca muncitori pe fermele ofițerilor, renunțând să se repatrieze în țara de origine. Este semnalul apartenenței la o nouă civilizație, însă, la acel moment, numele pe care îl poartă colonia este New South Wales. Pe lângă ciocnirile cu aborigenii, englezii sunt într-un conflict perpetuu cu irlandezii catolici. O rebeliune a acestora, în martie 1804, a dus la uciderea principalilor lideri ai irlandezilor și calmarea momentană a spiritelor. Economia crește treptat, în special datorită cantităților imense de lână și cereale exportate.

Desenul bidimensional, lipsa adâncimii            

Deși artele plastice au descoperit perspectiva și iluzia volumului pe pânză sau hârtie, încă înainte de anul 1500, marea majoritate a tablourilor lui Mugurel sunt realizate în planul bidimensional, personajele și obiectele lui trăiesc în planul imediat, plat, oferit vederii. Și Brauner dar şi Jules Perahim au experimentat, timp de o perioadă desene suprarealiste bidimensionale, bazate doar pe grosimea pastei plastice aplicate. La Mugurel nu vom găsi umbre, simularea adâncimii, perspective, straturi sau planuri multiple, așa cum folosea pictura clasică. Din contra, el adoptă tehnicile vechi de desen planar, ale aborigenilor, sau ale culturilor Maya, cu care cochetează intens.   Artista contemporană, Silvia Bächli, consideră că desenul este o apariţie în mişcare,  o abatere nuanţată, un schimb în câmpul gravitaţional, care atrage indirect atenţia asupra obiectului şi a plăsmuirii visului, care nu vor fi niciodată concretizate în desen. A desena înseamnă a intra într-un teritoriu neatins, a te învârti şi plimba prin el, a crea un spaţiu şi a-l cerceta, a lucra cu şi împotriva vârstei hârtiei. Desenul deschide spaţii interioare şi există în acele spaţii, fără a le ocupa în totalitate. Dacă a picta înseamnă a însufleţi desenul, a face să înflorească forma, după cum afirma André Lhote, atunci desenul va fi nelipsit din creaţia picturală.

În desen sau pictură, forma este sugerată în spaţiu, iar în sculptură forma este poziţionată în acel spaţiu. Iata ce declara Mugurel despre opera sa:

            „Este ca și cum aș avea un ghem de linie infinită, lungă, pentru oricât ar fi nevoie și atemporal aflată  în interiorul meu și,  doar marginile pânzelor, plăcilor, obiectelor găsite, costumelor, statuilor, măștilor, pieselor ceramice... pot opri acel flux continuu de linie care șerpuiește în plan.  Îmi place în mod special să ofer o a două șansă pentru diverse obiecte și lucruri pe care oamenii le aruncă, deoarece le consideră inutile sau demodate. Arta mea este o combinație de artă tribală și suprarealistă. Utilizarea detaliilor extreme atunci când îmi prezint labirinturile, cu subiecte înlănțuite în desen,  dezvăluie adevărata mea intenție de a exprima o gamă largă de sentimente și emoții. Artistul român Victor Brauner  și picturile sale mistice, caligrafia pe blocuri de lemn japoneza, arta primitivă de pe diverse continente, arta bizantină și scrierile lui Carl Gustav Jung stau la rădăcina începuturilor mele în artă. Mă consider un artist străin, cu o obsesie față de linia și detaliile artelor plastice. Materiale pe care le folosesc: creioane, pasteluri, cărbune,  stilou cu bilă și cerneală, vopsea și perii acrilice, guașe, colaje, asamblări , de asemenea obiecte găsite, cerneluri diluate, monoprinturi și hârtie de schițe.  



Adrian Grauenfels

Editura SAGA 

     

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor