Urc muntele iubirii mele

Dinspre, cândva, sărutul tău pe degetele piciorului către gândul de fericire

 

Adâncurile pe care calc sunt înalte

Micile prăpastii îmi sunt necesare ca apa când mi-e sete

Căci așa e pe Muntele Iubirii

Trebuie să înveți bine toate pietrele

 

Iubesc împotriva oricărui nu, al meu sau al altora

Iubesc împotriva rănilor

Ce îmbrățișează picioarele mele urcând

Iubesc împotriva solitudinii și a frigului

Împotriva căderilor mele în păcate

Împotriva neauzirii unui cuvânt

Iubesc fără lacrimi

Căci plânsul are o tristețe scurtă, eliberatorie

Pe când eu nu vreau să pierd nici o secundă,

Nici măcar de suferință,

Din dragostea mea

 

Tâmplele mele cântă și genunchii mei sunt liberi de întuneric

Degetele mâinii mele izbucnesc în poeme

Orice cărare aș apuca

Și orice neatenție mi-ar izbi degetele piciorului

Acolo unde sărutul tău e mai viu și mai tandru ca niciodată

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor