adevăratul mers pe vârfuri
se învaţă în inimă
cruţi palmele de noroi
şi tâmpla de vise
nu ştii la plecare
unde te aşteaptă Dumnezeu
şi dacă primeşti la pachet
viaţă pentru acasă

o porţie de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii
îţi iei cu tine sufletul cu ochii închişi
tânjind primăverile

bărbatul îţi spune pe nume
e cel mai recent
şi mai pregătit 
pentru a trece neobservat prin toamnă
sub pleoapa lui
ţi-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă

şi nu mai înveţi
cum să aştepţi tramvaie în staţia vieţii
şi mâna stângă nu-ţi mai creşte până-n vise
cu ajutorul morţii poţi învăţa poate
să fii fericit

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Septembrie 26, 2014 la 2:57pm

Frânturile de fericire pe care le trăim sunt rupte din Rai. Sunt exerciţiile nemuririi fericirii...moartea este doar trecerea spre patria veşnică a fericirii din Împărăţia lui Dumnezeu.

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Septembrie 18, 2014 la 7:55pm

frumos!

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Septembrie 18, 2014 la 8:37am

Cu mare drag!

Comentariu publicat de Bumbac Elena Laura pe Septembrie 16, 2014 la 10:33am

Multumesc din suflet pentru aprecirer, Lilioara!

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Septembrie 16, 2014 la 9:06am

Un poem superb! SUPERB!

Sincere felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor