Se răcește cafeaua iar telefonul tace;
Cred că și dorul tău s-a răcit...
Gândurile nu-mi dau deloc pace,
Sunt trist și foarte nedumerit!

Se răcește cafeaua în liniștea dimineții;
Dacă glasul tău spre altul s-a rătăcit?
Îndrăgostiți lulea sunt de tine poeții,
De ochii tăi negri... luciri de antracit...

Asta este... o să-mi fac o altă cafea!
Una fiartă la foc mocnit,
Să-mi ghicesc doi ochi verzi în ea,
Să uit de negrii ochi pe care i-am iubit!

Mâine dimineață de tine am să uit!
Pierdut după o noapte printre aștri;
Ochii verzi nu i-am ghicit dar mi s-au ivit
O minunăție de ochi albaștri!

Sună telefonul! Ah! Era să mă frig!
Cafeaua fierbinte o duceam spre buze...
Cine să fie!? În gândul meu strig!
Era doar o muză care își dorea scuze...

Of muză iar mi-ai picat în cafea...
Te sorb în fiecare dimineață!
Câteodată ești bună, altădată ești rea
După cum îmi este și soarta în viață!

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Emilian Oniciuc pe Februarie 7, 2018 la 3:05pm

Vă mulțumesc, domnule Ioan pentru lectură şi apreciere!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Februarie 7, 2018 la 8:37am

Of muză iar mi-ai picat în cafea...
Te sorb în fiecare dimineață!
Câteodată ești bună, altădată ești rea
După cum îmi este și soarta în viață!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor