Generalitati
Roma a cucerit Grecia, insa cultura acesteia era foarte importanta si chiar daca ambele culturi s-au contopit, Roma nu a adus nimic nou muzicii Greciei Antice, modelul de evolutie insa a fost cel roman, variind ocazional din punct de vedere estetic. In mare parte muzica era folosita la marile serbari, erau apreciati muzicienii virtuozi sau faimosi, care adaugau interpretarii lor momente umoristice. Acesti muzicieni duceau un trai boem, inconjurati mai tot timpul de petreceri.
Erau teatrele romane sau amfiteatrele locurile in care se reprezentau comediile in stilul grec. Autorii cei mai faimosi erau, printre altii, Plaut si Terentiu. In ceea ce priveste tragedia, aceasta a fost cultivata de Seneca. Muzica avea un rol transcendental in aceste opere teatrale.
Din momentul fondarii Romei se produce o miscare muzicala foarte importanta, protagonizata de actori de origine etrusca care dansau pe ritmul unor tibii – specie de aulos. Romanii incearca sa imite aceste arte la care adauga elementul muzicii vocale. Acesti noi artisti se vor numi histrioni care in etrusca inseamna dansatori. In afara unui mic fragment dintr-o comedia a lui Terentiu, nu s-a pastrat nimic din muzica de acest tip.
In momentul in care Imperiul Roman se consolideaza, imigrantii sositi imbogatesc considerabil prin culturile lor cultura romana. Relevante au fost contributiile siriene si egiptiene si cele care veneau din Peninsula Iberica, Spania de azi. Reapar vechile stiluri cum sunt: citharodia si citharistica. Erau frecvente competitiile si examenele in acest domeniu. Cu toate acestea, nu exista certitudinea valorarii institutionale si culturale a muzicii de catre Roma.
Muzica, arta in general, stiinta si filosofía au ajuns a fi parte fundamentala a civilizatiei romane.
Instrumentele muzicale:
In ceea ce priveste instrumentele muzicale cele mai des utilizate in Roma Antica, acestea proveneau de la diferitele popoare ale Antichitatii. Civilizatia romana a avut sub conducerea sa culturi distincte, care au influentat si imbogatit Roma, prin obiceiurile si traditiile lor. Astfel instrumentele soliste cele mai utilizate au fost lira si cithara. Primul era un soi de harpa, dar mai mica.

lira cu zece corzi
Lira este primul instrument la care Biblia face referinta si este singurul instrument cu coarde care apare in Pentateuh.
[Pentateuh (Πεντετεύχως- în greacă "cinci suluri sau cutii pentru păstrarea lor"). este numele de provenienţă greacă sub care sunt cunoscute în limba română primele cinci cărţi ale lui Moise din Vechiului Testament - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom. În originalul ebraic, ele poartă numele de "Tora", (Învăţătura sau Legea), un cuvânt care vine de la verbul "yara" (hora) care înseamnă "a preda, a instrui".] 
Era construita din lemn si avea zece corzi. Forma sa varia la fel ca si marimea, primand astfel sunetul in defavoarea aspectului. Unele dintre ele erau destul de mici incat se putea pasi in timp ce se canta la aceste instrumente. Timbrul lirei era dulce auzului iar expresia muzicii era considerata ca un semn de fericire.
Cithara romana
Femeie cu cithara.  Fresca din Villa Fannius Synistor Boscoreale
In ceea ce priveste cithara, unii spun ca Decacordul (DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde) este acelasi lucru. Cithara este un instrument derivat din lira, dar mai mare si mai profund decat acesta cu o sonoritate mai mare.
   
muzica Romei Antice

Un alt instrument foarte important, dar considerat mai putin adecvat educatiei era Aulos-ul (aulos (cuv. gr. αὐλός)). Acesta, in mod normal, era folosit de muzicienii profesionisti. E vorba de un instrument aerofon cu ancie dubla si 4 sau 5 orificii. A fost preluat, se pare, din Asia (cel mai vechi exemplar a fost găsit în mormântul regelui sumerian Ur, cca. 2.700 î. Hr.). Instrument folosit adesea împerecheat (diaulos), era legat de ceremoniile cultice, profane și de teatru. Romanii îl cunoșteau într-o formă mai evoluată, sub denumirea de tibia. 
muzician cantand la aulos Muzeul Louvre-Paris

Vizualizări: 1593

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Ianuarie 18, 2011 la 12:23pm

Stim ca la greci frumosul in muzica reprezenta simetria proportilor si rigoare matematica imbinate cu capacitatea de a trezi forte morale, placere, imitand realitatea, exprimandu-se prin horeia (poezie-muzica-dans), iar cultura romana,intrepratrunderea intre cultura popoarelor latine, cea greaca si cea egipteana ne definea frumosul prin ordinea si armonia partilor, care trebuia sa aiba un anumit aspect vizual si auditiv.

Am citit cu placere aceasta introducere in muzica Romei Antice bogat redata prin cuvant, imagine si sunet. Prin astfel de peripluri reusim sa patrundem in atmosfera acelor timpuri.

Sunt deosebit de utile aceste eseuri pentru cultura si completarea cunostintelor cititorilor. Multumesc pentru aceasta lectura.

Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Ianuarie 17, 2011 la 8:40pm

Fiind socotita sacra, muzica era pentru antici o oglinda a divinitatii.In procesiunile date in cinstea lui Adonis, femeile cintau din gingara ( fluier mic ).

In Pentateuh se afirma faptul ca " Iubal a fost parintele celor care cintau din kinnor si din ugabi", iar in Numere ni se relateaza despre folosirea trimbitelor pentru semnale la diferite adunari si la deschiderea festivitatilor. Despre Cain se afirma ca a fost " tatal celor care cintau din chitara si cimpoi "...

Geto -dacii, datorita contactelor cu grescii si romanii, au asimilat unele elemente ale culturii lor; la diferite procesiuni sau sarbatori populare participau imnozii - cintareti, dansatori, gimnasti, acompaniati la diferite instrumente. In cetatile dacice la fel ca si in cele grecesti, existau teatre, unde aveau loc spectacole dramatice acompaniate de muzica, iar dupa modelul roman se organiza ludus -dacicus acompaniat de muzica; in literatura antica, getii sint pomeniti ca mari iubitori ai muzicii : "Getii fac soliile cu chitare, cintind tot timpul din acese instrumente "- Xenophon " cele mai raspindite instrumente (inca din perioada homerica) erau fluierul, naiul si buciumul..."

 

 

Comentariu publicat de Mihaela Aionesei pe Ianuarie 9, 2011 la 6:28pm

un studiu fascinant care mi-a îmbogăţit cunoştinţele.

sunt multe lucruri pe care nu le ştiam , merită să continui .

felicitări şi un an bun!

Comentariu publicat de iulia ralia pe Ianuarie 7, 2011 la 6:20pm

Frumos si elegant studiu.

Multumiri! Succes pe mai departe ...

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Ianuarie 6, 2011 la 11:05pm
Studiul d-voastră se împlineşte frumos. Excelente imagistica şi clipul. Spor la lucru!
Comentariu publicat de Chidu Ileana Adriana pe Ianuarie 6, 2011 la 9:38am
foarte interesant! multumesc!
Comentariu publicat de claudia hering pe Ianuarie 5, 2011 la 9:29pm
Am citit cu placere si ce coincidenta,vizitind azi Deutschemuseum,am trecut si pe la pavilionul cu instrumente muzicale din toate timpurile.Cu atit mai bine am reusit sa citesc articolul,minunat si felicitari !
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 5, 2011 la 7:14pm

Clipul cu muzica; invocatia (daca nu gresesc) de la inceput, pe acordurile lirei apoi ritmurile dezlantuite, impreuna cu textul, rezulta un subiect interesant drept care, multumesc si felicit autoarea. La multi ani!

Comentariu publicat de Barbieru Valentina pe Ianuarie 5, 2011 la 6:40pm

 

    Multumesc frumos pentru acest articol atat de iscusit si de bine documentat!

    Felicitari pentru el!

    Mi-a facut mare placere lectura lui cat si muzica!

    'La multi ani!' in Noul An!

 

      Numai bine,

           Valentina Barbieru

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor