In ceea ce ma priveste, nu-ti face griji. Eu sunt cea care isi ia masca in fiecare zi si isi joaca rolul pe scena ingradita de propriile dorinte refuzate. Am invatat sa astept. Ma joc cu timpul. Imi urmaresc cu mainile adanc infipte in buzunarele prea mari ale paltonului, umbra ce trece agale de pe zidurile reci ale cladirilor pe trotuarul prafuit. Privesc liniile fine de apa care se scurg prin cotloanele parasite. Imi inchipui ca fiecare picatura e o secunda ce ma aduce mai aproape de final. De un final. Oricare. Dar sa fie final.

Simt mirosul Craciunului de mult timp. Dintr-o miercuri. Il alung doar eu cu gandurile mele caci nu il pot intampina cum se cuvine. Si-i spun sa mai intarzie putin. De ce se grabeste oare sa vina? Imi infasor esarfa si mai strans in jurul gatului si mi gonesc din minte nu doar Craciunul grabit ci si scriptul dupa care imi interpretez rolul de o luna incoace. Arunc scriptul intr-un colt indepartat. Coltul se numeste uitare. Si incep sa fiu eu. Bine ai revenit imi zic. Placerea e de partea mea mi se raspunde.



Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor