- Unde ești Noe? Hai, pânzele sus

Și arca ancoreaz-o într-un doc,

Primește-mă pe vasul tău ca mus

Că norii se adună ca-n talcioc,

 

Din bici or să pocnească furioși

Și-n ape vor sufla atâta vânt

Că vor privi din ceruri curioși

Cum răul e spălat de pe pământ.

 

Pe punte ia-o și pe muza mea,

Nu a rănit pe nimeni de când știu,

O lume nouă-aș construi cu ea

Și versuri de iubire am să scriu.

 

- Invoci, iubire, cerul peste noi

Să își reverse furii și stihii,

Dar oare nu-s destule atâtea ploi

Și-atâtea nopți de dor și insomnii?

 

Regretele că nu ne-am fost nicicând

Mai mult decât o stâncă-n Ararat

Pe care cu făclia unui gând

Cândva, după potop am ancorat?

 

Dar cât avem o palmă de pământ

Și-un ciob de cer senin deasupra ei

Vom fim pereche-n versuri și-un cuvânt

Ne va uni în scrieri de condei.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor