În biserică. înaintea căsătoriei

se plimbau stelele pe cer una câte una
niciodată două niciodată în grup
ca atunci când plouă
pe muntele athos un ghemotoc de stropi
de ploaie
un munte de ape neamestecate în văzduh

vii și cu morții tații noștrii lângă mamele noastre
alergau sub formă de stele
singurătatea era un univers de femei stinghere
de bărbați fugiți de acasă
tot după rele

tocmai ce am atins un soare
tocmai ce a intrat luna în pământ
că pe degete alții
și alții
și alții
dintre veteranii serbărilor stelare
voiau să fie cuvânt

noi ține fără tăgadă cu lumina
poate și pentru că ascunde un întreg
chiar și umbra o ascunde în măruntaiele sale
chiar și pe sine se ascunde
atât de lumină că de la naștere se împreună cu
ochii
și cu verdele
și ținem cu dinții de sângerânda împreunare
fără să știm cum este fără lumină
în întunericul de dinaintea celui sfânt

stelele se plimbă pe cer și se aprind
una câte una
în cumintele nostru carusel de vid
compost de nimic pornit să viseze
întruna întruna
închipuiri pe un pământ arid

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor