- Un stol de gânduri sure migrează spre tărâmul

Tăcerilor ce-mbracă aleea cu castani,

O pojghiţă de aur pavează caldarâmul

Cu nostalgia toamnei şi-a sutelor de ani.

 

Îngenunchez la margini de timp cerând iertare,

Arzând pe rugul toamnei neliniştea de ieri,

Se face adevărul un semn de întrebare

Ce îmi străpunge coasta. În alte primăveri

 

Aş fi mizat pe-o floare, dar alba-i puritate

Mă-nvaţă că păcatul e un blestem plăcut,

Îmi înfloreşte mâna cerşind eternitate

Și vreau să-mpart cu tine secunda ce-a trecut.

 

- E soarele-n vacanță, iubito, și îmi pare

Că toamna-i o poveste cu ochi de chihlimbar,

Metafore de aur își caută cărare

Prin timpuri viitoare. Serbăm un centenar

 

De când pe-o bancă albă, în edenul iubirii,

Ne-am așezat și mărul din mâna ta l-am luat,

Aș fi-ncercat deliciul și gustul fericirii,

Dar câtă inocență se-ascunde-ntr-un păcat?

 

Tu ai mizat pe-o floare, atentă la detalii,

Și-a fost câștigătoare, de-aceea te-am găsit

Acolo unde toamna păşeşte prin vitralii

Să îți așeze-n palme un strop de infinit.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor