Ştii tu marea de lacrimi amare, încreţită de vânt,

Fără soare, fără corăbii, fără pământ,

Nimic pe toată întinderea, doar păsări cu zborul frânt?

Ştii tu marea închisă ca un mormânt?

 

Ştii tu marea înfiptă în cer, ca de sânge,

Ca de piatră, ca de orb care plânge?

Ştii tu marea care totul înfrânge,

Chiar şi sufletul, care-n sine se strânge?

 

Ştii tu marea de lacrimi, mereu plumburie,

Împingând către ţărm apa ei cenuşie?

Ştii tu marea ciudată, lovind cu mânie,

În putredul far, în faleza pustie?

 

Ştii tu marea din orbitele mele curgând,

Peste pielea ta palidă, peste chipul tău blând,

Peste coapsele tale în noapte sunând?

Ştii tu marea pe care te caut urlând?

 

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor