Mai știi

zilele-n care

pașii noștri scriau povești?

Mai toate erau de dragoste...

 

Îți amintești ultimul nostru sărut?

atârna la brațul ultimului nostru dans

avea un gust dulce-amar

de trandafiri striviți în îmbrățișare,

de plecare devreme

sau de venire mult prea târzie...

Nu-l mai știu,

îi simt doar parfumul

de dor îngenuncheat

în rochia roasă de molii

și în cămașa ta-

încă le mai păstrez...

 

Știu,

demult s-a făcut târziu

în îmbrățișarea ta

iar eu,

nu mai pot nici să-mi amintesc

dacă era sărutul de dimineață

sau poate cel de seară,

de bun venit sau de bun rămas.

Nu mai știu,

nici dacă știam că va fi ultimul-

credeam că va poposi o viață,

nu s-a oprit decât o clipă...

 

Și azi mai scriu povești-

mai toate sunt triste...

aș vrea să las trecutul

să-și doarmă în vreme chinul-

dar cum să pot, 

când,

mi-e dor de tine?

În fiecare zi...

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor