poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Zbor
Zbor prin galaxii cereşti,
Stau pe palmele-ngereşti,
Mi se strâmbă o aripă;
Țip: Sunt cremene de frică.
Pe o sferă lucitoare,
Stau cuminte în picioare
Iar genunchi-i plec uşor
Ca să mă ridic în zbor.
Zbor mă duc să ating luna,
Din priviri mi-a întins mâna
Şi m-am dus încrezătoare
Într-o lume ochi de soare.
Am tot fost la șezători
C-un dar pentru călători,
Și-n pământul fumuriu
Am lăsat un trup pustiu.
Zborul mi-a atins visarea
Şi mi-a oglindit culoarea,
El m-a scos din închisoare
Peste munţi, câmpii, izvoare.
Am atins din gând pământul
Și i-am măsurat mormântul,
Am strâns aripi descurcate
Să-l cureţe de păcate.
Bate vântul
Bate vântul frunza lată
Peste case peste soartă,
Bate-n dorul plin de dor,
Bate fără decodor.
Bate-n seri de nostalgii
Şovăind prin gălăgii
Şi coboară în pământ
Să-l cureţe în mormânt.
Bate vântul, bate, bate
Peste minţile turbate,
Spulberă prin dans gândirea,
Saltă-n slavă omenirea.
Bate vântul măturând
Viitorul în curând,
Pace peste om aşează
Cântând căile-i trasează.
Omu-naripat de vânt
Zboară-n colţul din cuvânt.
Universuri cad pe rând,
Peste vântul tremurând.
Îl priveşte-n ochi orbeşte
Și-n drum aripa-i opreşte
Că pământul; tălpi crăpate:
Şi-a strâns rănile săpate.
În noaptea albă
În noaptea albă fără de răzoare
Să-mi dăruieşti albastrul infinit,
Acolo mii de păsări călătoare
Să ne aşeze drumul neumbrit.
În noaptea albă adu-mi o orhidee
Să-ţi dăruiesc sărutul mult promis,
Acolo să îţi devin iubită şi femeie;
Să dăruim eternului: Un vis permis.
În noaptea albă fără lăcrămioare
Să nu păstrăm iar dorul de iubit,
Să nu trimitem păsări călătoare
Între albastrul cer şi drumul infinit.
În noaptea albă dintre mănăstiri
Să-ţi dăruiesc dulceaţa din privire,
Să ne iubim şi să-mpletim iubiri,
Să prea mărim iubirea din simţire.
În noaptea albă cerul să nu plece
Că-ţi dăruiesc un soare călător,
De dragul meu dorinţe să te-ncerce
Şi-n inimă să frigi de-al meu dor.
În noaptea albă dintre cezaree
Să ne iubim în dansul legănat,
Acolo să-ţi fi fost deja femeie;
Tu-n veşnicie: Să îmi fii bărbat.
Scutură-mi iubirea-n vis
Arcul meu de vânătoare
Fă-mi viaţa sărbătoare !
Floare, soi din paradis
Dăruieşte-mi noaptea-n vis.
Dacă voi dansa cu norii
Să mă cauţi cu toţi zorii,
De voi fi plecată-n lună
Să îmi cânţi o săptămână.
De voi fi rază de soare
Îmbată-mă cu ninsoare,
De voi înopta în scris
Sărută-mi ochiul deschis.
De voi adânci eu zarea
Sărută-mă-n gând cu marea.
Când voi răsări din stele,
Fă-mă boabe de mărgele.
De-oi fi matcă de izvoare
Dusă-n doruri şi mirare,
Voi înmiresma pământul
Strângând din parfum cuvântul.
De răsar şi-n primăvară
Cu toată pleoapa astrală,
Floare-n ram de paradis;
Scutură-mi iubirea-n vis.
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară