În Mizil „LA BIMBIRIC”

 

În Mizil, într-o vară, nu în gară...

Unde Tanţa şi Costel

Se văzură prima oară;

Mai spre centru, la Fănel,

Foarte-aproape, lângă piaţă,

În bodegă lui Zbârneaţă,

Unde tot omul cinstea

Câte-o  halbă la tejghea...

Se-ascultau poveşti destule:

Snoave, bârfe şi cu glume...

Am intrat să beau un ţap;

Nicidecum să-mi fac de cap.

 

Cum sunt bun ascultător,

Şi-mi plăcea taifasul lor,

Rogu-vă, aveţi răbdare

Să aflaţi mica-ntâmplare.

Zicea Stan, în berărie,

Că la Naie,-n frizerie,

Este-un drac de Bimbiric,

Hâtru cum nu s-a-ntâlnit.

-  Cine vrea ca să se tundă,

Şi pofteşte să-l audă...

Nu va regreta de fel

Că scoate din portofel

Un leu... doi; merită banul!

Ştie snoave cu toptanul.

 

Ce mi-am zis... că n-ar strica

Să mă tund, să-mi rad barba,

Mustaţa să mi-o filez...

Între timp să mă distrez.

 

Când uşa o deschideam

Două-ntrebări îmi puneam:

„Bimbiric o mai lucra?

Oare... cum o arăta?...”

N-a fost greu, când am intart...

Nas în nas cu Bimbi-am dat,

Care mi s-a prezentat

Cu-un salut de prinţ galant.

 

-  Poftiţi, bine aţi venit!

Bimbi este fericit...

Că-i faceţi mare onoare.

Alegeţi-vă o tunsoare

Din pliantele expuse...

Şi mânuţa îmi întinse;

Înspre scaun m-a condus,

Şi o pernuţă mi-a pus,

Lundu-mi o scamă, atent,

Că eram noul lui clieant.

-  Mulţumesc, meştere dargă,

Ai grijă puţin... la barbă...

-  Fără teamă! Fain model!...

Jur! După ras va fi la fel.

-  Am încredere şi sper...

Doar sunteţi mare frizer.

În Mizil sunteţi un fante...

Tundeţi, radeţi ca la carte:

Succes la femeii aveţi,

Chiar un rege întreceţi.

Doamne,-atât i-a trebuit...

Şi s-a pus pe povestit.

 

-  Când m-au luat în cătănie,

Am fost dus la frizerie,

 

Şi văzând că sunt în mână...

N-a trecut măcar o lună,

Că mă duse-un căpitan

Chiar la palatul regal;

Căci regele căuta

Un frizer de teapa mea.

 

Prima probă ce mi-a dat...

Să-i rad pe cei din palat:

Să-i tund, să-i ferchezuiesc,

Ca să mă obişnuiesc...

Să n-am tremur în mânuţă

Când pe rege-lrad la puţă.

 

Întreg palatul vuia...

Că regele preacurvea.

Am fost chemat într-o marţi,

Regele,-avea păduchi laţi,

Şi se scărpina... în fine,

Că nu putea de ruşine

Să stea cu alteţa Sa...

Regina, care-l ştia

Nărăvaş, nevoie mare,

Cu doamnele de onoare,

Şi cocotele frumoase...

Din bordelele luxoase.

 

Tevatură... cum îţi spui

Şi beleaua dracului:

La rege când am fost dus

Şi-am privit în tavan, sus...

Din balconul cu pilaştri

O doamnă, cu ochi albaştri,

 

Cu o puşcă mă ţineta...

Şi să nu care...cumva,

Cu briciul dacă-l tăiam,

Eu cu viaţa o sfârşeam...

 

Dumnezeu m-a ajutat,

Am fost calm şi relaxat.

După ce am terminat,

Regele m-a decorat!

Clienţii-n hohote râdeau

Şi pe Bimbi-l lăudau:

-  Meştere, eşti ne-ntrecut!...

Metrese câte-ai avut?

-  Băieţi, nu le-am numărat,

Dar când să ies din  palat

Şi răsuflam uşurat...

Doamna care mă pândea

Să mă-mpuşte, de greşesc,

A venit în calea mea

Şi mi-a zis, dacă-o servesc

Am să fiu om fericit...

Şi aşa mi-a ciripit:

„Dacă-mi aranjezi mata

...Iepuraşul ciufulit;

Pe onoare, îţi promit:

Blăniţa-i poţi gâdila;

Şi-ai să fii om fericit...

Jur că m-am îndrăgostit

Eşti bărbatul potrivit

Şi meriţi să fii iubit.”

Iar din seara când vă spun,

Mă jucam ca un nebun...

Că-mi plăcea atât coniţa,

Dar mai mult iubeam blăniţa.

 

-  Las-o moale, Bimbiric,

Mai taie-i din coadă-un pic!

...Apa-n pahar, uite-o,-ngheaţă

Cum e berea la Zbârneaţă,

Îl tachină moş Andrei.

-  Treaba ta, crede ce vrei.

 

Când mustaţa mi-o fila

Şi barba mi-o potrivea,

A spus Bimbi cu mult haz.

-  Un tambur, roşu-n obraz,

Cunoscut ca om zgârcit...

Când să-l rad, apa-am oprit,

 Iar el mă grăbea întruna:

„Fă ceva, uscată-i spuma!”

Să-l rad pe uscat voiam

Și-n palmă atunci scuipam

Să facă spumă săpunul...

Fiindcă  se grăbea nebunul.

Așa l-am ras cu-un scuipat,

Şi pe el m-am răzbunat,

Că atunci, când îl rădeam,

Hoţul nu-mi dădea un ban.

-   Stai aşa! Cuie nu mai reteza...

I-a zis Petre Cacialma.

  *  *  *

Când cu mine-a terminat,

Un bacşiş mai gras i-am dat.

Ş-am promis zâmbind discret,

-  Trece-mă client permanent

Şi pe clanţă-am apăsat.

-  Veniţi! Sunteţi aşteptat...

-  Dragul meu, sunt mulţumit...

Tuns, mustaţă... bărbierit.

-  Să trăiţi, sunt onorat...

-  Vă salut!... Sunt încântat,

Şi-nspre casă am plecat.

 

 *  *  *

Dragii mei, ani treceau,

Griji multe mă năpădeau...

Iar de Bimbi am uitat,

Pe la el de când n-am dat.

Dar aflându-mă în piaţă,

Lângă crâşma lui Zbârneaţă,

Am văzut la frizerie,

Scris cu slovă argintie:

„LA BIMBUIRIC”

Azi pe bani, mâine nimic.

Mă gândeam râzînd în barbă:

„Bimbiric... hâtru de treabă,

Tot de şotii mi se ţine:

Azi pe bani şi gratis mâine.”

 

Nu ştiu ce mi se părea...

Parcă inima-mi spunea,

Şi pe loc m-am întristat,

Când pe uşă am intrat.

....................................

Lume multă ca-nainte...

Tot cu snoave şi cu glume;

Cin’ le poate ţine minte?

Când de Bimbi unul spune:

- În Mizil toţi îl ştiau...

Pe Bimi, frizer vestit;

Doamne, câţi a păcălit!...

Numărul nu pot să-l dau;

Dar cum şi ulciorul are

Zile scrise-n calendar,

Bibi, dintr-o întâmplare,

A păţit-o chiar în bar

La Zbârneaţă, când pahar

După pahar a golit nesăţios

Până căzuse pe jos.

 

Cine credeţi că-l cinstea,

Iar Bimbi se lăcomea?

Era majurul scuipat...

Ras de Bimbi la palat;

Care nu-mi era zgârcit,

Când pe Bimbi a-ntâlnit.

 

Hoţu-n taină,-a aranjat

Ca să-l facă de rahat,

Când un gealat a intrat

Şi i-a spus că are-un mort,

Chiar iubitul lui nepot.

Majurul, viclean ca dracul,

S-a făcut că-şi pierde capul...

Spunând: „Pe băiat l-am botezat

Şi-acum... zace mort în pat;

Doamne, Doamne... ce păcat!

Şi de Bimbi s-a rugat:

„Dragă Bimbi, hai cu mine!...

Dacă-l razi, te plătesc bine”.

 

Pe loc a scos un miar

Şi i-l băgă-n buzunar.

Bimbiric, turtă de beat,

Când să-l radă, l-a tăiat...

Mortul, glonţ, s-a ridicat

Şi i-a spus: „Morţii mătii!...

Îţi dau una de-ţi sar ochii!

Să fii treaz când mă razi,

Că mă tăiaşi pe obraz!”

.........................................

Şi din seara cu pricina

Bimbiric s-a lecuit...

Dar mereu spune vecina:

„Nu-i nebun, dar s-a scrântit”.

 

 

 

 

 

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor