În momentu-n care și pentru o secundă ai uitat cine ești,
când crezi că pământul e purgatoriul iadului minții tale.
să nu uiți niciodată, pentru ce ția fost dăruit această viață.
Doar pași tăi pot să aleargă pe mai lungi cărări...
                                             ș-atunci ești cu adevărat liber,
                                             dânduți seama că poteca aleasă
nu poate să fie mai îngustă, decât limitațile omului modern.
Anormalitatea dorului pentru cei care au iubit vreodată,
și și-au găsit valorile, la care numai ei sunt vrednici.

Să nu uit niciodată fulgul de zăpadă, care chiar dacă
ți se topește în măna, la anul reapare la prima ninsoare.
Și t
e gândești dacă...cumva ai fi putut face ceva,
să-l mai ți doar un moment în mână.
Să contempleze alții
la geometria sorții.
Să nu uiți...
Să nu mă
uiți.



Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor