Stăm în fund
pe treptele unei biserici
și ne uităm la lună;
stăm și așteptăm
să vină autocarul
și să ne despartă;
stăm și ne uităm,
și tăcem îndelung,
cu gândul la ziua
în care
ne vom revedea,
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
fețele încercănate:
tu – de prea multe lacrimi,
eu – de prea puțin somn.

 

 

Din timp în timp,
ne înfigem câte o cască
unul în urechea celuilalt
și ne ascultăm reciproc
gândurile,
ca pe niște sentințe,
sângele,
ca pe o melodie
ritmată de inimă
cu tobe și bas.

 

 

Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască
trași de umbre pe sfoară
de către astrul nocturn;
stăm spate în spate
și ne uităm
prin fața noastră
cum trec
mașini cu două etaje,
mașini cu turiști,
oameni-mașini și
mașini umanizate,
mașini care,
pe măsură ce se apropie,
ne îndepărtează
pe unul de celălalt
tot mai tare;

 

 

și noi stăm
și ne uităm,
și tăcem îndelung,
ascultându-ne reciproc
pulsul,
ca pe uștimele știri,
cu gândul la ziua
în care ne vom revedea,
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
cearcănele purtătoare
de prea multe lacrimi
sau
de prea puțin somn.

 
de Bot Eugen

 

http://boteugen74.wordpress.com/2014/06/10/in-piata-romana-2/

11.07.2014;

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor