Ce dulce-i dorul tău când se rostește ploaie
Și de-ar cădea pe mine și peste drumul meu
Să-l lași să mă inunde să ducă-n șiroaie
Tot ce în loc mă ține și drumu-mi face greu ...

Ce-n miresmat ți-e dorul când se rostește vânt
Aromele din vară în toamnă pârguiesc
Să-mi despletesc aripa, blestemul din cuvânt
Să-l risipesc deodată să vin să te-ntâlnesc.

Pe-o bancă-n gara veche iubirea m-a chemat
Și dorurile tale și-au anunțat venirea
La alt peron au tras căci timpul impegat
Alt plan avea cu noi și-am pierdut fericirea.

Sunt înc-aici rămasă pe-o bancă așteptând
Când ploaia ta mă-mbracă în stropii parfumați
Să mi te-apropii, încă, dar vii numai în gând
Și doruri se revarsă din ochii înlăcrimați...

de Gabriela Mimi Boroianu
O8.01.2014

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor