S-ar putea spune multe
despre sentimentul propriilor limite
chiar şi oraşul îşi schimbă pielea cîteodată
şi cerul, şi plaja
suficient pentru a spori deconcertarea
omului care pleacă în fiecare dimineaţă
în excursie
privind oamenii cu mirare cuminte şi placidă
uneori prea slabă pentru propriile teorii.
Aşa înduri: cînd nu eşti de faţă,
nici în eternitate nimic nu curge
mai mult decît dor şi durere.
Se poate spune: mi-e dor de vară, de Il Rosso
sau mi-e dor de o altă lume ori chiar de mine însămi.
Aşadar, de ştiut, de neştiut, de visat.
De tine, ca de mine.

 

Vizualizări: 158

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 16, 2014 la 3:40pm

Da, uneori uităm şi de noi înşine...Îmi place poemul, m-am regăsit în el...Şi fotografia asta poetică este nemaipomenită...Cu stimă...Felicitări

Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Mai 2, 2014 la 10:50am

Adrian, Vali, dle Hatos, vă mulţumesc pentru lectură şi consideraţii!

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Mai 1, 2014 la 11:55am

"Se poate spune: mi-e dor de vară, de Il Rosso
sau mi-e dor de o altă lume ori chiar de mine însămi.
Aşadar, de ştiut, de neştiut, de visat.
De tine, ca de mine."

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Aprilie 29, 2014 la 7:49pm

dorul de celalat are radacini adanci care se tocesc cu anii si rascolesc brazda sufletelor pana la completa disparitie in abisul uitarii.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor