La lună plină urlă lupul!
Te lași pradă unei dureri
Ce-ți sfâșie-n două trupul,
Și-i dă păcatului puteri.

Limba ți-e dulce-amărie
Și sub privirea-ți disperată,
Sufletul cade-n pustie,
Și inima ți-e secerată.

Printre șiretele stafii
Înaintezi în patru-labe
Și speranțele-ți par mai vii
Rostindu-ți ruga pe silabe.

Pe-ultimul drum spre pocăință,
Prins între cer și pamânt,
Ai vrea să afli năzuință,
Și, să te preschimbi în sfânt!

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor