n-ai fi putut să vezi de la început toate acestea

În sfârşit te-ai privit în oglindă

încă mai cred că ar fi fost mai deplin gestul dacă l-ai fi înfăptuit ca pe o ispăşire

scările urcă în ultimul timp fără tine, deşi poţi să vezi de undeva de sus întâmplările cu tot aleatoriul din ele. le percepi acum cu o atât de mare claritate încât te simţi doar o retină ce zbiară în ultima lor lumină



N-ai fi putut să vezi de la început toate acestea

între blocuri soarta şi-a făcut un culcuş din cărămidă roşie
acolo sunt copiii ei de o culoare incertă care te caută cu mâini deja bătrâne şi cumplite
dezgropând de sub sternul lor costeliv cheia legată de gât cu o sfoară ce strânge
în jurul fiecăruia pe toţi ceilalţi zece fraţi de mamă
din fiecare ochi scapără un întuneric lătrător începe o teamă care se caţără pe vertebrele altruiştilor
acolo între blocurile de nefamilişti te vei înţepa în ascuţimea realităţii ca într-un ac infestat cu hiv
ştiind că orice ai face nu vei mai fi niciodată la fel.

nu poţi să vezi de la început toate acestea. prea devreme eşti orb şi bun.



Nu mă mai îngrijorez de la un timp

nimic nu ni se mai poate întâmpla. au rămas în afara noastră urmele acestor incizii
ce a fost rău în mai rău a trecut. acum suntem singuri între aceste destine în coadă de peşte
pielea noastră se destramă undeva pe maidanul fiinţelor promiscui
toţi plozii din cartier ne cântă serenade la mormântul de tablă
eu îţi aduc aici cafeaua prea dulce, greţosă.
poţi să fii liniştit ţigările acestea nu mai au nici un filtru adevărat
nimic nu ni se mai poate întâmpla
de când pielea mea a devenit pielea ta de şarpe negru lucios
târând dimineţile spre nopţi peste golgota aceasta gri de moloz



Nu mă mai ierta nu mă mai întreba loveşte-mă

dacă era să consum acest moment, aş fi început cu somnul greu fără vise
din care te-ai fi ales şi tu cu unele beneficii pe termen scurt.
nu ţi-ai fi amintit cum la capătul rănii stă lupul cu o gură în plus de hrănit
cum eu am înţeles să-mi dau sângele pentru un singur poem fără capăt
cum tăcerea se risipeşte când mă izbeşti cu ea în plin violet
şi nu simt decât un fel de mirare.
(nu te speria e un reflex vagal foarte des întâlnit.)
se moare. da, din asta se moare.

nu mă întreba. până la urmă îţi voi răspunde
şi toate aceste semne vor deveni maligne.

prea târziu.
aşa că nu mă ierta,
ci împinge-mă peste balustrada de lemn
a casei noastre de lemn
din oraşul nostru de lemn
pe care l-am incendiat împreună cu toţi copiii ei rozalii în ultimul nostru coşmar.



Deschide un ochi, apoi pe celălalt

aici sunt eu
nimic nu mă mai desparte de mine.
dintre mine şi mine mă aleg cu ochii închişi:tu, ultimul mim
care se împrăştie printre energiile cromatice ale unor fotoni prelungi
impregnând cu gesturi clorofilice spaţiul vital
contorsionând în semne bizare aerul nostru comun
(singurul care ne-a mai rămas)
un fir subţire de care ne stă suspendată respiraţia din oglindă.



Nu-ţi mai imagina în nici un fel timpul

îmi amintesc că în unele nopţi furam fâşii de libertate le aruncam peste umăr şi strigam în gura mare
scriam numele noastre pe toate gardurile cu bucăţi de smoală pe care le miroseam îndelung
nu mai aveam nici un ochi liber
ne însămânţasem unul în altul până la dispariţie.
ţin minte că soarele se ridica dintre blocuri împotriva sorţii.
mogâldeţe de carne respirau la sânul portocaliu al singurei mame.
lumina le ştergea ridurile şi trecutul.
ceva începea chiar atunci. aşa credeam. va veni anul 2000 anul lebădă. aşa credeam.



Cineva a pus un lacăt pe timp

noi am alunecat printre zăbrele prin umbrele noastre lemnoase
apoi am bântuit până s-au năruit toate casele de piatră
imaginate de o mireasă de marţipan
de pe un imens tort cenuşiu.

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iunie 21, 2013 la 10:58am

Intr-adevar orice este posibil.

Mi-a placut.

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Iunie 19, 2013 la 7:31pm

Ineresantă folosirea oglinzii ca mijloc de ispăşire. Pe mine mă sfătuieşte cum să fiu mai convingător, mai persuasiv şi mai puternic... Totul de lemn, chiar şi coşmarul. Să te laşi pradă de bună voie în mîinile iubirii ucigătoare... frumos. Lacăt pe timp, un mijloc de perpetuare a vieţii dincolo de viaţă. Mă bucur că am stat în compania acestor caleidoscoape!

Comentariu publicat de Ghica Angela pe Iunie 17, 2013 la 9:00am

Am mai urcat in treacat fie spus,prin treptele copilariei  si a rutinei de zi cu zi,propun sa incercam sa mai inchidem aceste lucruri intr-o cutie,sa o arhivam undeva si sa incercam sa traim in prezent cu bune si cu rele,cu puterea mintii poti face lucruri minunate, iar atata timp cat ai vointa,spe,ranta si vise esti un om  viu si fericit, pentru cei carora le lipsesc acestea se poate spune ca sunt ca niste morti intre viii......, Sa aveti o zi minunata!

Comentariu publicat de Ioan-Mircea Popovici pe Iunie 16, 2013 la 1:02am

era o vreme

cand ne scriam pe oglinda

treceam prin oglinda

reveneam

nici nu mai stiu cum

de intalneam ultima licorna

nu mi-ar fi putut spune mai bine ca tine

"scările urcă în ultimul timp fără tine, deşi poţi să vezi de undeva de sus întâmplările cu tot aleatoriul din ele. le percepi acum cu o atât de mare claritate încât te simţi doar o retină ce zbiară în ultima lor lumină"

eu am ramas mut de uimire

si tu ai continuat

ca-n visul acela straniu

cu poetul plecat

"(singurul care ne-a mai rămas)
un fir subţire de care ne stă suspendată respiraţia din oglindă."

Comentariu publicat de madeleine davidshon pe Iunie 15, 2013 la 5:19pm

Mi-au placut poeziile . Mau emotionat. Mai ales N-ai fi putut sa vezi de la inceput toate astea.

 Si aici in Israel copii merg cu cheia la gat se pierd printre blocuri, printre car[miyile rosietice, uita cum arata un fir de iarba.  Probabil astfel ne civilizam, urcand din ce in ce mai sus cu zgarie norii ca sa ne apropien de soare si de Dumnezeu 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor