Natura polivalentă a Nonei în drama „Tulburarea apelor” de Lucian Blaga

Nona este o figură feminină tipică structurii arhetipale a femininului promovat de Lucian Blaga în dramaturgia sa, manifestând un amestec de divin şi diabolic, de angelitate şi luciferism, fiind un factor de tulburare în spaţiul figurilor masculine. Dumitru Micu afirmă că „Demonia intră în constituţia mai tuturor eroinelor teatrului blagian, de la Zemora «cea tânără şi sălbatică», ce iese, ispititoare, în calea lui Zamolxe, până la Ana, soaţa lui Noe, frecventată de Nefârtate.” În jocul ei ademenitor, incitant, de tulburare a minţilor Popii, ea singură se descrie a fi „oaspe viclean,/oaspe vechi,/oaspe cu gânduri ascunse.” Popa o numeşte dezmierdător când copil, când nebuno, când dracu, ea manifestând tot atâtea aspecte ale feminităţii: femeia-copil, femeia-diavol, femeia-ispită, femeia-înger, fiind cu atât mai complexă cu cât disponibilitatea ei de histrionizare şi camuflare este mai evidentă. Chiar actul de lepădare a cojocului, când rămâne asemenea unei flăcări roşii care ia minţile Popii, este, până la urmă, un act de dezvelire a unei alte faţete a personalităţii; devine din ciobăniţă manifestare directă a ideii de eros. Nona atrage prin toată fiinţa ei, prin gest şi prin joc, prin cuvinte şi prin ironia ei răutăcioasă, fiind în acelaşi timp fiinţă carnală, uşor de atins, femeie menită să dorească şi să trezească dorinţa, dar şi iluzie sau, mai mult, imagine arhetip de identificare cu mama-natură, izvor de viaţă primordială: „Şi dacă m-ai dorit – de ce?/Fiindcă sunt gând sau…/Fiindcă sunt stea păcătoasă de carne vie/şi de os neastâmpărat?/Fiindcă sunt gând sau fiindcă sunt/o păşune caldă pentru visul tău flămând?”.Totodată, ea rămâne o entitate manifestată pe jumătate, nu se dezvăluie niciodată pe de-a-ntregul, potenţând misterul fiinţei promovat de Lucian Blaga în întreaga sa operă. Astfel, Nona poartă/este „Flacără în cojoc şi mister în opinci”

Pe lângă faptul că ea vine să tulbure minţile şi fiinţa Popii la propriu, Nona anunţă zorii unei alte ordini religioase a lumii. Astfel, ea este mesagerul lutheranismului ce tocmai se anunţa în secolul al XVI-lea în Ardeal şi menirea ei este să-l convingă pe Popa să adopte la rândul lui revigorarea la nivel spiritual şi, mai ales, promovarea lutheranismului în rândul credincioşilor. Eugen Todoran abordează problema religioasă din drama Tulburarea apelor, oferind explicaţii de ordin spiritual cu privire la esenţa protestantismului, al cărui mesager este Nona şi la care aspiră şi preotul ortodox din piesă: „În istoria religiilor, protestantismul a însemnat un moment de criză a conştiinţei umane, într-o epocă de emancipare spirituală când omul, deşi simţea nevoia eliberării lui depline de orice putere supranaturală, n-avea încă o explicaţie absolută a modalităţii de substituire reală a divinităţii cu propriile lui forţe. (…) Încercarea de a cuprinde nemărginitul prin puterile mărginite ale omului ajunge deci, în protestantism, să identifice sentimentul nemărginitului cu nemărginirea proprie a sentimentului, ceea ce într-o viziune religioasă lasă deschisă calea spre cea mai adâncă necredinţă faţă de Dumnezeu şi revelaţia sa, apărată de biserică. În aceasta constă, în protestantism, singularizarea omului până la tragic, suferinţa tragică a depărtării, care îl transfigurează ca de un vis de dincolo de lume, cum spunea Lucian Blaga.” Aceasta este şi suferinţa preotului din dramă, el fiind pus să aleagă între tradiţia unei religii îndepărtate de om şi atracţia faţă de o religie care mai degrabă trimite la misterul şi magia credinţei pierdute a umanităţii decât la eliberarea sufletului. Natura Nonei este aici polivalentă: ea vine trimisă de reprezentanţii lutheranismului (Alchimistul Wolf, Doctor universalis, Maler), fără a se identifica cu aceştia sau cu religia lor. Aparent, histrionismul ei, se reduce la a-l atrage pe Popă de partea noului curent religios al vremii dar, de fapt, ea încearcă să-l direcţioneze către o altă religie, panteismul magic propovăduit de Moşneag.

Poate cea mai discutată problemă a acestei drame este până la urmă statutul Nonei de mesager, înger şi analogia cu paragraful din Biblie, Evanghelia după Ioan, la care textul face trimitere directă, începând chiar din titlu. Majoritatea criticilor citează pasajul biblic doar fragmentar, neaplicând ceea ce în analiza Scripturilor se numeşte principiul contextualităţii. Iată pasajul citat: „În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când în scăldătoare, şi tulbura apa;” (Ioan: 5, 1-4). Lucian Bâgiu, citând pasajul de mai sus, spune următoarele: „Ispita de a te referi la acest pasaj biblic este fermecătoare prin aparenta sa simplicitate. Însă unele neconcordanţe între cele două situaţii umane, biblică şi blagiană, vor conduce în plan artistic, spre finalităţi aparte. Chiar dacă ţăranii transilvăneni vor fi aşteptat pogorârea unui înger al Domnului, fapt deloc reliefat în piesă, unde aşteptarea este frapant individualizată în persoana Popei, oricum nu se poate susţine că aceşti ţărani ar fi suferinzi de asemenea boli flagrante. Nu sunt uscaţi, şchiopi sau orbi în plan spiritual – cel mult rutinaţi în tradiţia ortodoxă – şi deci nu necesită stăruitor şi voluntar o însănătoşire.” Eliminând intenţiile de analogie biblică ale dramaturgului, Lucian Bâgiu elimină totodată şi statutul de înger al Nonei. Cu toate acestea, am sugera totuşi o posibilă interpretare a personajului Nona şi în termeni angelici. O dată, piesa face trimiteri, deşi aparent simpliste, la pasajul biblic prin sugestiile directe. Nona declară că a venit cu scop angelic: „Să tulbur apele ca îngerul Domnului”. Printre personaje apar chiar şi oameni suferinzi precum Şchiopul, Ciungul sau Orbul, ca reprezentanţi direcţi ai unei comunităţi tulburate atât fizic cât şi spiritual. În al doilea rând, mitul aşteptării specific textelor biblice cu privire la venirea lui Mesia, este prezent şi în piesă prin starea de tensiune generatoare de tragic. În al treilea rând, neaplicând principiul contextualităţii, riscăm să vedem doar partea goală a paharului, textul biblic fiind retezat şi analogia întreruptă. Iată, deci, care este continuarea acestuia, de care depinde, de fapt, şi situarea Nonei ca mesager angelic, eliberator, asemănător entităţii angelice din textul sfânt: „Şi cel ce intra întâi după turburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. pe acesta văzându-l Isus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: «Vrei să te faci sănătos?». Bolnavul i-a răspuns, «Doamne, om nu am să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până merg eu, altul se coboară înaintea mea.» Isus i-a zis: «Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă. » Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat patul, şi umbla.” (33, Ioan: 5, 5-9). Analizând cea de-a doua parte a textului biblic, descoperim acolo o entitate angelică părtinitoare şi nedreaptă, care îşi distribuie puterile în mod inegal. Pe de altă parte, preluând o idee a lui Andrei Pleşu, natura angelică nu este o natură pur divină, din contră, îngerii acoperă tocmai intervalul, altfel gol, dintre divinitate şi om. Drept urmare, puterea lor, spre deosebire de puterea divină, este o putere limitată, mărginită de însăşi natura esenţei lor. Astfel, Nona, un amestec de divin şi demonic, aminteşte atât de îngerii căzuţi, cât şi de îngerul din pasajul biblic. Ea, asemenea îngerului, nu are decât puterea de a tulbura starea spirituală a preotului, doar incită, fără a-l determina să adopte în totalitate noua religie protestantă. Ea îşi face treaba doar pe jumătate. Pe de altă parte, ar fi destul de naiv din partea noastră să credem că Lucian Blaga, dacă a vrut să facă trimitere la textul biblic, ar fi urmat fidel tiparului Evangheliei fără a-i schimba structura. Putem să îndrăznim, aşadar, să credem că Nona este un posibil mesager, cu natură duală, dar şi o entitate angelică aşa cum o înţelegea dramaturgul, mesager al unei religii mistice, asemănătoare celei lui Zamolxe. Este religia propovăduită de Moşneag, care, de fapt, continuă misiunea începută de Nona, şi anume revigorarea spirituală a preotului care îşi asumă credinţa nouă, panteistă: „În lume vreau să mă altoiesc/ pe toate crengile./Paseri răsună/şi paşii mei cântă spre zările ce se desfac./Pe-aici, prin uşa aceasta, ies din mine/ – om fără nume – viu – şi sărac.” Andrei Pleşu mai face următoarea afirmaţie: „Apariţia lui Christos are, între altele, semnificaţia unei masive atenuări al rolului pe care îl au de jucat îngerii în istoria oamenilor. Textele spun, în mod explicit (Efeseni 1, 21; Galateni 3, 25 etc.) că Iisus îşi subordonează cetele îngereşti, preluându-le funcţia. El este, de-acum înainte, marele Mijlocitor între Dumnezeu şi om, El devine interlocutorul ceresc al fiecărui individ şi al fiecărei naţiuni. Christos se manifestă ca un principiu unificator, care pune între paranteze multiplicitatea îngerilor.” Este şi cazul citatului biblic, dar şi al dramei Tulburarea apelor. Întrebarea ar putea fi în acest caz următoarea: dacă Nona este natura angelică, cine este atunci Iisus? Răspunsul este sugerat şi el. Moşneagul, cel ce anunţă prezenţa lui Iisus-Pământul este o figură christică sacrificată.
Natura polivalentă a Nonei a generat în timp şi alte analize. De exemplu, prin apariţia ei însoţită de cântec şi exaltare, Nona promovează o imagine dionisiacă, remarcată de criticul Mircea Vaida: „În Tulburarea apelor, semnul dionisiac este purtat de Nona – «fiica pământului», ea îl contaminează de morbul păgânesc pe temeinicul preot ortodox. (…) Nona îşi împlineşte poruncile de misionară lutherană dansând şi comportându-se asemenea bacantelor.” Bacantă, deci natură magică, are puterea să cheme puterile nevăzute în ajutorul ei, pentru declanşarea unei explozii de eros şi magie: „Învârte-te volbură,/orbeşte călugării./Înalţă-te sfredel/cu turla bisericii./Spre mare, spre soare/vârtej întoarce-te,/prisnel alb de pulbere/poarte-te biciul/şi plesnele vântului./Spulberă iile,/sparge ulcioarele./Treci peste dealuri, mori peste vie – / învârte-te volbură!”. Prin cântec, teatru şi joc, prin erosul şi frumuseţea pe care le emană, prin natura mistică a esenţei ei, Nona se înscrie în linia religioasă a zeului Dionysos, ce promovează tocmai aceste manifestări exuberante şi extatice: „Plenitudine a extazului, a entuziasmului, a posesiunii certe, dar şi fericire adusă de vin, de sărbătoare, de teatru, de plăcerile dragostei, exaltare a vieţii în ceea ce are ea izbitor şi neprevăzut, bucurie a măştilor şi a travestiului, mulţumire a cotidianului, Dionysos le poate aduce pe toate, dacă oamenii şi cetăţile îl acceptă şi-l recunosc. (…) El se străduie să facă a ţâşni în această viaţă şi în această lume multiple chipuri ale Celuilalt. (…) Dionysos ne învaţă sau ne constrânge a deveni altceva decât ceea ce suntem în mod obişnuit.” Nona provoacă în preot ipostaze ale sinelui pe care el nu le-a cunoscut, îi bea vinul şi viaţa, îl aduce în pragul tragismului şi-l lasă acolo, singur şi năuc, pierdut în faţa magiei ei şi a lumii pe care o respinge.

Destinul Nonei este însă unul nefericit. Ea îşi găseşte sfârşitul în mâinile celor care se opun acestui mod de viaţă plenar şi sieşi satisfăcător, ale pândarilor şi Omului cu cercel, adepţi ai religiei tradiţionale bazată pe piatră şi nu pe suflet şi împlinire. Radu, cel ce relatează sfârşitul Nonei, mărturiseşte că ea a murit tocmai pentru că îşi manifesta bucuria când piatra de temelie a bisericilor era arsă:” «Ce frumos ard bisericile! Ce frumos ard bisericile!» Cerul era roşu şi pe domnişoara Nona au prins-o.” Nona se topeşte astfel în flăcările care i-au dat viaţă, se întoarce în lumea nevăzutelor de unde s-a arătat, lăsând totuşi, cel puţin în inima tânărului Radu, imaginea ei de femeie-înger care luminează lumea, invocată la finalul piesei: „Ca să râdă frumos!”

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor