delfinul cu pălărie şi papion îşi roteşte

încet privirea către fetiţa care desenează steluţe

pe o stradă

la periferia oraşului

 

încotro te îndrepţi? o întrebă cu o voce moale

fetiţa scoate un oftat

domnule delfin aş vrea să nu mai tragă de mine

zeci de zile

nu-i aşa mare nenorocire că lumea mă uită

sunt mică

eu am doar cretă colorată de oferit

 

bine bine, dar încotro te îndrepţi?

hai cu mine

 

am auzit că viaţa e o luptă necinistită cu tine însuţi

domnule delfin tu ştii să plângi frumos?

 

nu cred

 

e simplu

încearcă să stai în genunchi şi să nu priveşti cerul

ci să-l laşi pe El să te cuprindă în măreţia lui

 

aha, zise delfinul

deci e ca şi atunci când iubeşti

şi laşi cealaltă fiinţă să plece

 

exact, fetiţa sări în sus de bucurie

nu mai vorbise cu nimeni de mult

astfel crescu instant cu

10 ani

 

domnule delfin eu ştiu că voi muri de tânără

acum mă îndrept către Iubire

uite poftim câteva amintiri frumoase de-ale mele

să ai merinde pe drum

eu mă voi descurca

ca şi până acum

sufletul meu e un adăpost pentru toate mamele

care au îndurat violenţa domestică

sufletul meu nu mai poate încă din copilărie

să fie uşor rănit

 

 

 

 

Vizualizări: 196

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Raluca Blezniuc pe Septembrie 5, 2012 la 8:49pm

multumesc mara, deja de 2 ani cuvintele tale ma bucura enorm. te mai astept cu drag

Comentariu publicat de Raluca Blezniuc pe Septembrie 3, 2012 la 3:05pm

multumesc frumos :) bunatatea e nemarginita, in voi toti, trebuie doar sa o cautati in interior (mai des) , spuse delfinul

Comentariu publicat de Nelu Stanciu pe Septembrie 3, 2012 la 12:27pm

 O încercare, chiar şi infantilă, de a face lumea mai bună, nu-i niciodată inutilă. Salut!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Septembrie 3, 2012 la 9:02am

Un poem care te îndeamnă la meditaţie, la bun şi la sublim. Citindu-l dis de dimineaţă, mi-am înveselit ziua...

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe Septembrie 3, 2012 la 8:14am

Multa sensibilitate!

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 2, 2012 la 9:01pm

nu e de colo să comiți un astfel de poem-imagine foarte sugestiv prin dialog și contrapunearea a două lumi inteligente- copilăria când suntem amfibii într-un ocean de certitudini- incertitudinile apar mai târziu ca un țărm pe care eșuăm ca adulți și delfinul- mamifer aproape domestic dar dacă am trăi în apele planetare poate noi am fi animalele din ,,curtea,, lui.

Comentariu publicat de constantin butunoi pe August 31, 2012 la 10:18pm

Înscenarea discuției dintre un elefant și o fetiță care devine matură este ingenioasă și sugestivă. Discursul desfășurat pe o schemă alegorică are șarm și nu e lipsită de inteligență. Partea de final care începe cu „uite poftim câteva amintiri...” prin accentul moralist și didacticist strică. Eu aș renunța la ea. În rest, mi-a trezit interesul și l-am citit cu plăcere! 

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe August 29, 2012 la 12:39am

        Si timpul a trecut peste amandoi finalul gasind-ui schimbati de timp, unul flamand de amintiri iar celalalt satul de-ale lui le darueste flamandului clov ca amintiri. Final frumos la despartire!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor