Stai acum pierdută într-o linişte haină

Ascultând târziul şi cu capul prins în palme

Rătăcind ca zvonul într-o lume-aşa străină

Simți crescând in suflet  îndoieli târzii şi calme

Un trufaș amar iți roade inima-neştire

Sfărmând în orice clipă mai mult şi în tăcere

Când gândurile iși lasă cumplita biciuire

Din care cresc coşmaruri pline mistere

La pieptul tău de piatră dorințe s-au tot strâns

Și-n margine de lume nu ai găsit o milă

Cresc regretele mereu pe pletele de plâns

Iar fruntea ți se-apleacă mai jos și mai umilă

Cu inima iar stai la sfat- cine să te-ajute

Să-ndrepți acum greșeala ce cugetul ți-apasă

Oriunde și in tot locul vrăji necunoscute

Vrei sufletul pereche să-ndrepte către casă

Te vei regăsi cuminte şi drept mulţumire

Aceeași muritoare tu, cu sfinţii la un loc

Veți cânta-mpreună din a cerului psaltire

Arzând apoi tămâie şi-un fir de busuioc."

Marin Voicu

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor