Să nu renunți la vise când teama le destrămă
Bobițele de humă frământă-le cu dor
Din apă ne-ncepută fă ochilor izvor
Și sfărâmă blestemul ce în neant te cheamă.

Să nu omori speranța căci ea hrănește visul
Clădește-o în cuvinte și dă-i vitalitate
Nu-ți interzice cântul cât inima-l mai poate
Doar dragostea renaște în tine paradisul!

Nu certa depărtarea nu-i căuta pricină
Din luptă nasc eroii iar nu din renunțare
Agăță-te de viață și luptă-n continuare
Și lasă fericirea spre tine ca să vină! 

În versuri ești stăpânul cuvântu-ți este sclav!
Tu pune-l pentru tine să nască o baladă
Din vise și speranțe ca în genunchi să cadă
Și teama și durerea ce te-au lovit mârșav.

Ridic-odată mâna, că nu-i neputincioasă!
Să mature zenitul să lași ochii-ți senini,
Să știe universul când treci la cei blajini
Că tu ești Neînvinsul iar slova ți-e mireasă!

de Gabriela Mimi Boroianu
11.03.2015

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 11, 2015 la 8:29pm
Vă mulțumesc frumos!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor