Motto: " Nefericirea este vârful unui alpinism fără cer. " Silvana Baroni

Nefericirea

a fost odată copilă orfană 

la picioarele căreia lumea întreagă s-a rostogolit

de atunci colindă singură ca o străină

poartă doliu și-mparte dor de alb 

pretutindeni

am cunoscut-o acum ceva vreme

mi-a bătut la ușă și i-am deschis încrezătoare

multe zile lungi am stat cu ea închisă în casă

pierzându-mă în ochii ei copleșitori

am împărțit același pat aceeași masă

până am învățat să o privesc în oglindă

și să-i tac frumusețea crudă

cu ea am învățat să calc privirile de care mă-ndrăgostisem 

privirile tale

în nopțile târzii în care doar Dumnezeu mai știa de mine (ori de ea )

în tăceri ce-și făcuseră cuib în capul pieptului meu

în nebunii ce-mi înconjurau lumina ochilor

nefericirea

a fost copilă orfană la picioarele căreia

lumea ta întreagă s-a rostogolit

dar unde te-ai pierdut

nici ea nu știe

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor