- Cât de nebun am fost, când mă gândesc,

Nici nu mai știu dacă mă poți ierta

C-am stat atâta timp în umbra ta

Și m-am purtat sălbatec, nefiresc,

 

Nu m-am oprit să te sărut pe-un vers,

Nici să mă scald în ochii tăi căprui,

Am alergat prin țara nimănui

Și mi-a plouat în palmă doar pervers.

 

Am fost nebun, dar astăzi mă căiesc,

Știu că tot timpul aruncat în vânt

Nu-l pot răscumpăra cu un cuvânt,

Am fost și orb am fost și nefiresc.

 

- N-am ce să-ţi iert, hazardul e hazard,

Fin echilibru între alb şi negru,

E imposibil să rămâi integru

Când sufletul ţi-e sufocat de fard.

 

Trecutul tău, amprenta altor veri,

Lasă-l celor ce ţi-au zidit palate

Şi ţi-au promis minciuni adevărate,

Mie oferă-mi numai primăveri.

 

Nu vreau regrete, nu privi-napoi,

Întinde mâna, vino-n lumea mea

Şi ne vom face casă pe o stea,

Departe de tristeţile din noi.

 

                 Ioan Grigoraș & Lili Trif

 

http://www.youtube.com/watch?v=c1yJVW5kR8w

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Aprilie 6, 2013 la 1:54pm

Mie oferă-mi numai primăveri...frumos!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor