Neguri
E noaptea asta cea mai lungă,
Din câte-au fost în viaţa mea.
Sunt singur.Cerul stă să plângă
Şi nu mă vede nimenea.

E-o atmosferă aşa-ncărcată,
Şi-afară umblă doar stihii,
Mă uit la foc cum joacă-n vatră,
Şi astăzi ştiu că n-ai să vii...!

Sunt numai eu cu soarta mea,
Stăm astăzi faţă-n faţă,
Şi ştiu că mă va întreba,
Ce-am făcut eu din viaţă.

Ah...simt cum negura cea rece,
Inundă trupul meu stricat !
Şi viaţa-n oase dă să sece,
Eu cad pe jilţ ne-ajutorat.

Şi prinde camera suflare,
În timp ce eu agonizam,
Aud bătăi şi mi se pare,
Că este cineva la geam...

Să mă ridic nu am putere,
Şi nimeni nu este afară,
E numai vântul care cere,
Să intre-n sufletul meu iară...

Şi-ncep să văd cum corpul meu,
Rămâne-n camera cea rece,
În timp ce sufletul ateu,
Începe-n depărtări să plece.

Şi-mi trece sufletul de ceruri,
Părea că trec de veşnicie...
Ajung în locul plin de îngeri,
În Orion ,planeta vie.

Sunt indemnat să mă asez,
Pe-un tron de foc si pară-ncins.
Ooo..! cât aş vrea ca să visez,
Şi totul să fie doar vis...!

Din locul unde am fost pus,
Pe tronul Domnului cel Sfânt,
Vedeam tot răul ce-i ascuns,
Pe faţa-ntregului pământ!!!

Şi nu puteam să înţeleg,
Acele multe silnicii...
Vedeam cum mamele aleg,
Să îşi omoare din copii...!!!

E zbuciumat sufletul meu...
Şi nu vrea să mai vadă,
Ceea ce numai Dumnezeu,
Din locul Lui strânge dovadă...

Curand din scaun am căzut,
Ca mort pe lespedea de piatră,
Doar o clipită am privit,
Şi am trecut prin viaţa toată...!

Şi am plecat,am reintrat...
În trupul meu cel obosit,
Este târziu ,am murmurat...
Este târziu şi n-am murit!!!
31-05-12 D.C.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor