Când plouă ne-ntrebăm de ce tot cade
apa din nori și care-i scopul ei....
Când soarele din cer începe-a arde
ne îmbufnăm, simțindu-ne mai grei.
Când primăvara își arată fața
dorim să fie cald și fără nori
și de miroase-a iarbă dimineața
visăm livezi ce-au pomii plini de flori.
Când toamna-și pierde din veșmânt pe cale
urâm lumina ștearsă de pe cer,
și dacă iarna cântă lupii-a jale
nu îngânăm prin peșteri ,, Leru-i ler''.
Nemulțumiți suntem și ni se pare
că-n Univers atragem doar dușmani
și pierdem clipe, dor, iubire, soare,
secunde, zile, săptămâni sau ani.
Stăpân e banul. Alergăm într-una.
Uităm de lună, stele, ger, fiori,
ne așezăm pe creștet doar cununa
de ani pierduți și fără sărbători.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Aprilie 15, 2018 la 7:23pm

Draga Nutule, multumesc pentru trecere.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor