La 5/18 aprilie 1912 (anul morţii, la 9 iunie), Nenea Iancu, “obosit” de sărbătoririle ce îi erau dedicate în ţară la a şaizecea aniversare, îi scrie mai vechiului său prieten Adolphe Stern:

        “Duc grija vieţii, şi mă gîndesc să merg în ţară unde prietenii mei vor să strîngă un fond pentru mine.”

        Desigur, însă, nu “fondul” îl interesa. Refuzase demn şi categoric şi alte iniţiative de acest gen.

        “Şeful” de partid Take Ionescu îi promisese un loc în Cameră. Poate şi presimţirea sfîrşitului…

        Nu importă, aici, unde şi cu cine s-a întîlnit Caragiale în această ultimă călătorie în ţară. De reţinut este această ultimă “fotografie” (adevărată “mască mortuară ”) pe care i-o face G. Milian, şi o publică în Dimineaţa (imediat după moartea marelui dramaturg, în nr. 2972, din 14 iunie 1912):

         “Figură negricioasă, uscăţivă, cu mustaţa lungă, cu nasul acvilin, fără dinţi, cu privirea puţin închisă. Nu, nu, nimic din ceea ce imaginea mea crease din belşug. Şi ce îmbrăcăminte! O redingotă neagră, lungă, lungă, învechită, pe cap un demi-joben de modă arhaică. Şi gura fără dinţi, timbrul vocei fără nici o dulceaţă. O clipă avui o strîngere de inimă.”

        Cel care, deşi suferind de miopie forte a “văzut monstruos”, care “cinic” fiind “simţea enorm”, care deşi a “muşcat” necruţător tarele societăţii româneşti rămăsese fără dinţi, îşi lua rămas bun de la lumea pe care a iubit-o, în fond, ca nimeni altul. Căci, el nu a “virusat” fondul psihomoral al românilor ci, a încercat doar să-l “vaccineze”.

        Din nefericire, aşa cum se întîmplă întotdeauna, “terapeutul” rămîne singurul neprotejat în faţa bolii. Uneori, chiar şi împotriva “viermilor” care se hrănesc din posteritatea lui…

        (Extras din volumul Vasile Gogea, Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Editura Grinta, 2002.)

        (Imaginea, din galeria virtuală dedicată lui I.L.Caragiale de Nicolae Ioniţă aici: http://www.personality.com.ro/caragiale.htm)

Vizualizări: 438

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Februarie 12, 2012 la 1:24pm

@Cimborovici Teodoreanu Eugenia

Observatii de bun simt si asteptari legitime. Fie precum sperati!

Comentariu publicat de Cimborovici Teodoreanu Eugenia pe Februarie 12, 2012 la 1:11pm

  Dupa 100 de ani, opera lui Nenea Iancu ramane de actualitate, mai ales in lumea politica si institutionala.Ca prin miracol lumea romaneasca e plina si astazi  de mitici si moftangii.De fapt e un miracol aparent daca ne gandim ca din multe puncte de vedere ne-am intors cu 100 de ani in urma si am reluat exercitiile democratice de la inceput intr-un capitalism de tranzitie semi-salbatic.Oricum e mai bine decat a ramane incremenit in proiectul comunist care era incompatibil cu spiritul liber si intreprinzator al romanului.Revazand personajele caragialesti mai nutrim inca o speranta ca aceasta natie va renaste si ii va reveni si pofta de ras sanatos (nu de bascalie), cu toate necazurile, asa cum s-a intamplat in perioada interbelica cand piesele si schitele lui Caragiale  au corectat prin umor multe din tarele societatii, si au animat viata cultural-spirituala romaneasca si cu sprijinul unor actori de geniu cum a fost C.Tanase.

Fie ca ANUL CARAGIALE  sa fie un an al renasterii noastre spirituale!

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Februarie 11, 2012 la 11:19am

@adriana rodica barna

Nu stiu daca problema e sa "iesim" din "scenariul" lui Nenea iancu, sau sa... "intram"  cu adevarat in spiritul adinc al lumii sale?

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Februarie 11, 2012 la 11:12am

@LIVIA DIMULESCU

In momentul in care a ales exilul, Caragiale terminase de scris ceea ce avea de scris. Nu mai era nimic de adaugat.

Au "continuat", totusi, in registre stilistice desigur noi, opera lui un Eugen Ionescu sau, mai aproape de noi, de fapt chiar linga noi, Matei Visniec sau Cornel Teulea.

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 11, 2012 la 11:04am

In anul CARAGIALE , Nenea Iancu are parte de un spectacol grandios la scara intregii tari. Toti suntem

volens-nolens actanti, scenariul e scris demult, nu putem iesi din el nici in secolul douazecisiunu.

Comentariu publicat de LIVIA DIMULESCU pe Februarie 11, 2012 la 10:18am

Ma gindeam la maturitatea noastra, ca degustatori de literatura;in tinerete nu i-am acordat multa atentie;acum, mi-e propriu, il citesc altfel..;se tot spune ca, daca ar mai fi trait Caragiale, cite ar mai fi scris...e curios ca n-a mai aparut  un dramaturg care sa combine atit de genial ironia, umorul, detasarea, micile drame autohtone;de aici, inconfundabilul lui talent..

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Februarie 11, 2012 la 9:24am

@LIVIA DIMULESCU

Mai mult decit "intelegere": cind, in exil fiind, in 1907, afla despre singeroasa reprimare a rascoalei taranesti, dupa citeva zile de tacere indurerata, scrie intr-o singura noapte "1907, din primavara pina-n toamna".

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Februarie 11, 2012 la 9:20am

@cristian ioan

Legat de "virsta", suntem tentati, cel mai adesea, sa-l consideram pe Caragiale mai "batrin" in raport cu Eminescu. Ori, era cu doi ani "mai mic"! A trait mai mult, dar asta e altceva.

Comentariu publicat de LIVIA DIMULESCU pe Februarie 11, 2012 la 9:12am

Probabil, Caragiale te fascineaza si te intriga in acelasi timp la o virsta matura, cind privirea reuseste sa se desprinda de propriul eu , cind e contaminata de exterior, de social etc;abia atunci observi dimensiunea "vazului" sau monstruos...cred ca a incercat sa inteleaga lumea in care traieste, dar luciditatea cu care a analizat-o l-a facut nefericit;ca era pedant, il inteleg:voia sa fie in/al lumii in care traieste,si-a dat silinta sa se integreze ;cit de dezamagit trebuie sa fi ca sa alegi exilul...Caragiale e unicul scriitor care ne-a surprins, ca popor, cu toate hachitele,dar a facut-o cu stil si cu multa intelegere..cred eu...

Comentariu publicat de cristian ioan pe Februarie 11, 2012 la 7:11am

Nu uitati ca acum o suta de ani durata medie de viata era mult mai scazuta ! Totusi, ma roade un soi de revolta a omului obisnuit cu imaginea de efigie a lui nenea Iancu, aceea de persoana pedanta si extrem de atenta in respectarea standardelor de eleganta ... ! In ceea ce priveste afirmatia domnului Timerman despre actualitatea lui Caragiale, pentru a isi indeparta orice dubiu il invit sa vada spectacolul cu "O scrisoare pierduta" de la Teatrul Regina Maria din Oradea. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor