Oftez fără zâmbet,

în oraşul tău iubito!

Cu spaime-atârnând printre blocuri,

drumuri ciobite, oameni-subsoluri,

pe scări de incendiu

trupuri bolnave bântuie, aşteaptă

întâlnirea

cu Timpul.

Doar o coajă de prescură-nvechită,

în mâinile ce-ar ţine, măcar pentru o zi,

un timp calendaristic fericit.

Nu-ndrăzniţi să gândiţi!?

E-un vis perisabil contagios!

O caldă durere dementă!

O linişte mută de-armonie stricată!

Un timp adormit, de secunda otrăvită!

Dar

Timpul

apăru de mână cu Adevărul,

ca doi preşcolari tensionaţi

ce nu-şi găsesc şcoala

şi trecură printre noi,

ca un arici imens fără ochi

şi un trol mai mic fără gură,

ca o gorgonă mamă-şerpoaică

şi-o pitică fiară pocită.

 

Adevăru-mi tăiase calea,

nereuşind să-i implor Timpului

Uitarea !

  sursa foto: internet

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor