Neuitarea sufletului”- postfata de Maria Cornelia Postescu la nuvela “Rascrucea destinului”

 

 

Postfata: Maria Cornelia Posteascu

Design si ilustratii coperta: Maia Martin

 

 

Pe Maria Cornelia Postescu am intalnit-o virtual, intr-un cenaclu literar online, cenaclu care exista si in realitate si care se numeste “Lucian Blaga” din Sebes unde am fost invitata de administratorul siteului Petru Fagaras. M-a frapat franchetea cu care am fost primita si comentata de aceasta autoare care este chiar sufletul acestui cenaclu inca de la infiintare, cenaclu pe care il admir pentru activitatile culturale bogate ale membrilor acestuia.

      Scriitoare si poeta, membra a Ligii Scriitorilor din Cluj, Maria Cornelia Postescu are in palmares 6 carti tiparite: cinci de poezie si una de proza.

Ne-am imprietenit, citindu-ne in acest cenaclu, facand schimb de carti. Am fost placut impresionata de poezia pe care o scrie dar mai ales de romanul” Vecernii oncologice” pe care i l-am citit dintr-o “suflare”, avand ca subiect un episod din viata ei, o experienta de viata, traita sub sabia lui Damocles, deasupra capului, intre viata si moarte.

       Nu am sa ma opresc la opera ei. Cand am terminat de scris nuvela “Rascrucea destinului” (care la inceput a avut denumirea “Destine”) am postat trei episoade pe blogul cenaclului. Maria a comentat aceste episoade si i-au placut mult. Atunci m-am hotarat sa-i inmanez manuscrisul prin e-mail sa il citeasca si tot atunci i-am spus ca daca doreste sa-mi scrie cateva randuri, mi-ar face o deosebita placere, ea avand acest dar al comentariilor si al decriptarii scrierilor.

A raspuns prompt, si, dupa citirea manuscrisului mi-a trimis urmatoarea exegeza:

 

Veşnicia s-a născut la sat” – este marele adevăr blagian. Vremea şi vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleaşi zbateri, preocupări şi patimi îşi înfig rădăcinile acolo unde s-au aşezat oasele străbunilor, generaţii şi generaţii de ţărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului.

Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă şi nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioşie şi respect asupra unor crâmpeie din viaţa satului de la sfârşit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătuşele vieţii, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie şi iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul neuitării originilor.

Americanul Ezra Pround spunea: „Criticul prost se recunoaşte după faptul că începe să vorbească despre autor, în loc să discute despre poem.” Nu voi face această greşeală!

Eu nu sunt critic literar, dar, mi-a făcut plăcere şi totodată cinstea deosebită de scrie o exegeza pentru nuvela de faţă, intitulată „Răscrucea destinului”.

Acţiunea se petrece, după cum am spus, într-un sat românesc, reşedinţă de comună, cu toate atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Şcoală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Şi unde sunt rezidenţi, majoritatea intelectualilor comunei.

Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe şi ceilalţi câţiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat – un crochiu, în cărbune. Acest fapt face ca acţiunea, în sine, să poată fi amplasată în orice loc, în mediul rural specific întregii ţări (în final, autoarea face precizarea: este vorba de un sat din Bărăgan).

Este de remarcat minuţiozitatea Vasilicăi Ilie în prezentarea a diverse tradiţii şi obiceiuri, credinţe, superstiţii, specifice mediului rural. Prin aceasta autoarea se mărturiseşte ca o doritoare de transmitere, mai departe, următoarei generaţii, a esenţei satului românesc, cu bune şi cu rele.

Personajele par coborâte din paginile lui Rebreanu sau Coşbuc, ele având aceleaşi pasiuni, duse până la patimă, sau, chiar... crimă. Vieţile lor se împletesc într-o povestire captivantă şi plină de înţelegerea fină a observatorului (în cazul de faţă: autoarea).

Vasilica Ilie se apropie de personajele sale, cu delicateţe şi un bun simţ, care ne dezvăluie propria-i structură sufletească. Le descrie, în sentimentele şi trăirile lăsate la vedere, fără să intre „cu bocancii” în sufletele lor, fără a le agresa sinele cu complicate analize psihologice, până la aflarea rădăcinilor şi cauzelor intrinsece a caracterului fiecăruia (în modernul stil freudian).

Din deznodământul nuvelei, din faptul că binele învinge răul şi personajul negativ principal ajunge la căinţă şi suferinţă (ca în Purgatoriul), desluşim optimismul şi credinţa luminoasă din sufletul autoarei.

Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiţii şi este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei.

Cuprinsă de caracatiţa cotidianului unui mare oraş, Vasilica Ilie rămâne sufletul pur, călit de soarele şi vânturile Bărăganului.

Veţi citi cu plăcere şi vă veţi reafla în atmosfera povestirii, copii sau adulţi.”

 

Prin aceste randuri, acum, inaintea lansarii volumului meu de proza “Răscrucea destinului” care se va produce pe 7 iulie, la Iasi, in cadrul cenaclului “Universul Prieteniei”, sub egida careia s-a editat, vreau sa-i multumesc poetei si scriitoarei Maria Cornelia Postescu pentru acest gest prietenesc si sa-i aduc recunostinta mea.  

                                                                                          Vasilica Ilie

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iulie 6, 2011 la 8:32pm
Multumesc, Sanziana, pentru semn si urare.  Daca noi, generatia noastra, nu ne gandim la lucrul acesta, atunci, cine?!
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 6, 2011 la 6:08pm
Felicitări pentru apariţie (şi pentru dorinţa de a menţine în atenţie satul românesc)!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iulie 6, 2011 la 4:01pm
Multumesc, Eduard!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor