Încă o toamnă
se cerne prin ploi de castani:
îngenuncheată într-un gând
geruiesc cuvintele
pentru ziua fără mâine
când am să-mi fac cuib
în coarnele cerului.
neverback,
neverback
ţipă“goarna veşniciei”.
Tagore râde într-o haltă
sau poate într-o rană,
închipuie cercuri cu braţe arcuite
pe un chenar de lumină.
îi spun că mi-am uitat nemurirea
la mijlocul distanţei dintre pulbere şi păsări
neverback
neverback
îngână drumul la căpătâiul pietrei
unde am să mă curăţ de spini;
în trenul tuturor
şi-al nimănui
pândesc clipa
risipirii
armonia prestabilită
a inepuizabilei mişcări.

Vizualizări: 27

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Mai 3, 2018 la 9:26am

Multumesc!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Aprilie 30, 2018 la 5:35am

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor