Nevoia disonanţei

                                               Glenn Brown
Ca să nu afirm direct nevoia de urât. Cercetând o interesantă carte lansată de Taschen (editură fondată în 1980, specializată în publicaţii de artă) numită "ART NOW", cititorul va răsfoi destul de descumpănit cele 300 de pagini bogate 
în reproduceri color a operelor a unor TOP 70 artişti internaţionali. Subiectul cărţii este arta actuală sau mai bine zis noua ordine a inesteticului actual pentru că mai toate operele alese radiază angoasă, haos, descompunere, singurătate. Se spune adesea că arta reflectă realitatea, dar amatorul de cultură se confruntă cu o dilemă.. ce se întâmplă cu noi umanii? De la tablourile luminoase, pastorale, senine ale secolului XIX declinul artelor plastice la începutul secolului XXI devine evident. Orori vizuale sunt categorisite a fi umoristice, cacofonii colorate semnalizează distresul artistului sufocat de real, de ecologie sau de noile materiale ale unui persisabil prezent. Accelerarea axei timpului devine grotescă, arbitrarul şi confuzul ne pun nervii la încercare în obsedanta nevoie de a descifra mesajul acestei noi arte care nu mângâie şi nu încurajează, ci oglindeşte o realitate contodentă, bulversantă. Puţin digerabilă este încercarea englezului Glenn Brown de a pastişa pe marii maeştrii (Rembrandt, El Greco, etc) prin manipulaţii şi deteriorări ale carnaţiei, până la obţinerea unor figuri vâscoase şi înfricoşătoare.

Terence Koh (născut în China, stabilit la New York) oferă viziuni apocaliptice ale unui viitor sumbru. Decadenţa continuă cu americanul Paul McCarthy care prin anii 60 picta direct cu penisul. Azi el continuă o linie de coşmar care departe de a viza un eventual umor reuşeşte doar să ne înspăimânte. 


Şi iată pe Neo Rauch, pictor german, expus la MOMA în anul 2007, într-o expoziţie solo. Pictura sa este meticuloasă, cu multiple puncte de referinţă. Obiecte şi personaje sunt aplicate pe pânză ca într-un colaj care condensează înţelesuri şi stiluri într-un total nostalgic sau utopic. Iată cum scrie pictorul în catalogul expoziţiei: " Pictura mea figurativă conţine capcane: coji de banană, balegi de vacă, o ghilotină în zare.. obiecte pe care spectatorul trebuie să le digere, aceasta este partea care mă excită cel mai mult .." 
O undă de speranţa vine de la celebra artistă şi fotograf Cindy Sherman (New York, născută în 1954). 


Cindy este o controversată artistă a fotografiei moderne. În ultimii 35 de ani Cindy a produs portrete ale epocii, filtrate prin psihicul să
u baroc. O retrospectivă la MOMA-New York produce fiori spectatorului, care realizează că subiectul fotografiei suntem de fapt noi, umanii. Cindy a crescut într-o suburbie a New Yorkului. De copil îi plăcea să se fandosească cu haine frumoase iar după absolvirea colegiului, se dedică total acestei pasiuni. Timp de trei ani se fotografiază folosind costume, peruci, în decoruri pe care le aranjează folosind memoria filmelor vizionate în copilărie. Modelul este ea însăşi. Credoul sau este simplu: "Nu doresc să fac o artă înaltă, nu mă interesează pictura, vreau să produc ceva care să atingă publicul, chiar dacă nu are habar de arta contemporană". 


Marlene Dumas (născută în 1953 - Sud Africa) este atrasă de figura umană. În ultimii ani este preocupată de sex şi politică, de plaga violenţei, de atrocităţile războiului. Ea transcrie fotografii în portrete sau în picturi erotice care expun confuzia mentală a subiectului ales. Estetice şi provocative ne lasă cu gustul unei neliniştii psihologice, a unor ideologii nerezolvate, care devine mesajul comun al acestei arte noi şi a arti
ştilor profund tulburaţi de direcţiile incerte ale civilizaţiei şi ale culturiilor obsedate de tehnologie, consumerism şi probleme existenţialiste.

Mauritzio Catellan (născut în 1960 - Padua, Italia) sumarizează astfel arta actuală: " Încercând să muţi graniţele un pic mai încolo observi cu câtă uşurinţă lumea artei absoarbe schimbări şi provocări.  Actul este necesar şi OK, el este chiar esenţa jocului ".

 



Adrian G 2015 

Vizualizări: 249

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Aprilie 18, 2015 la 1:59pm

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu chiar acumŞtergere comentariu

Domnule ROB REMUS ...Am încercat doar o  modestă definire a esteticului portretistic pictural de după Van Gogh şi nu am dorit să mă refer asupra valorilor concrete din expunerea imagistică a domnului Adrian Gauenfels. Desigur, în exerciţiul promovării conştiente de către artist a unei stilistici abstracte cu aport fictional himeric şi cu suport imagologic apocalyptic în expresii şi în diformităţi ( Albert Durer) cu nuanţe compoziţionale  thanatice (Louis David), acesta încercă debarasarea de desuietudinea  impresionismului , abandonul tiparelor şi canoanelor clasice. Kkitchul  şi urâtul generat de kitch  este utopic şi intempestiv artei. Acesta, chiar şi conştientizat de artist (C.Brâncuşi), niciodată nu va reuşi să creeze stări revelatorii, nu încântă ochiul lăuntric şi nu poate răscoli sufletul în dezordinea sa estetică, nu reuşeşte să genereaze vibraţii şi frământări interioare, să reveleze estetic şi toate acestea nu semnifică, dimpotrivă, nu-şi ating scopul şi disperă conştiinţele estetice! Reţin din exponatele dumneavoastră, forţa expresivităţii existenţiale în formele stilizate şi în potrivirea de culori (H. Focillon) a unui mixaj de fabulaţie , realism în graţie  şi de umanism, evidenţa valorii lor axiologice (Louis Lavelle) în estetizare certă!  Cu stimă, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Aprilie 18, 2015 la 1:50am

Prezentărille domnului Adrian Gauenfels  sunt revelatorii pentru încercările tot mai frecvente de promovare în arta picturii, în imagologie, şi nu numai în acestea, a inesteticului, angoasei, haosului şi solitudinii, în crome şi tuşe disonante, diforme, de tot mai mulţi artişti contemporani nonconformişti, într-un limax art-now de nestăvilit. Toţi aceştia sunt  obsedaţi de incertitudinile valorice în artă, încearcaţi de tensiunile şi trăirile interioare puternice refulate în neconformism, în ofensiva lor declarată asupra imagologiei naturalismului. Stările lor estetice sunt generate de nevoia  actului artistic liber, de system configurat, de o viziune apocaliptică asupra existenţei. Este o noua artă, copleşită de discreţia diacromelor şi de variaţii complexe de liniarităţi, extravaganţe, în care realitatea este definită ca destinaţii existenţiale sistemice supuse exhibării forţate de formele caracteristice armonice  în planul artistic. Obiectivul lor este cel de substituire, aproape în masă, a formelor artistice clasice armonizate prin altele, în transfigurări neesthetice, a căror structură estetică  este sugerată psihologic prin diformităţile gnozice, prin grimasele forţate ale esteticului şi timpului lăuntric, într-un plan cu coordonate estetice în  expresii liniare, sugerând modalităţi existenţiale şi ideatice neconforme, inedite în present în fondul acestora, dar fără a li se intui o perenitate, de exprimare în detaliu a stărilor complexe de conştiinţă estetică, ideatică  şi  de reflexii ontice asupra realităţii individuale şi universale. Gheorghe Apetroae, Sibiu

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor