NEW AGE ÎN EST

Perioada dinainte de 1989 pentru România a fost una umbrelor, pentru că valorile creştine au fost puse la index, infinitul devenise un simplu concept filozofic. Mulţi oameni de cultură, mulţi oameni de ştiinţă, scriitori, artişti, cei din domeniul informaţiei publice au suferit şocul unei rupturi, au pierdut legătura cu cei de dinainte şi au căzut în capcana informaţiei fals ştiinţifice menită să demonstreze ideile alterate ale unei lumi în cădere, sau să apeleze la ipoteza civilizaţiei venite de undeva din univers.

Amestecul unor mituri, date trunchiate, manuscrise fragmentate şi fascinaţia unor alte valori a dus treptat la formarea unei imagini mişcate despre lume. Ideea de a aparţine unei alte comunităţi, venită de undeva din univers este una tentantă, pentru că dă senzaţia de altfel.

Părinţi au fost negaţi în virtutea mersului vremii, asta şi doreau ideologii comunişti, descoperirea lui Hristos în fiinţa umană simplu şi măreţ a fost refuzată, lucrurile profunde ale vieţii au fost refuzate în numele unor ideii proprii, neapărat originale, cu tentă umanistă …

Treptat valorile esenţiale au fost pierdute …S-a format intelectualul de serviciu agreat de ideologia comunistă, de valul „ new age „ din vest, s-a agreat un amestec straniu de cuvinte, idei din cultura asiatică, africană, sud americană, ceva nou dar fără să rezolve problema de fond a spiritului românesc.

Unii intelectualii au refuzat comunismul dar au refuzat şi esenţa, un fel de dramă spirituală, o rătăcire prin deşert a cuprins mintea umană. Asta se chema originalitate, deschidere spre alte culturi, căutarea originilor de dinainte de creştinism, dacă se poate chiar de la facerea lumii care pe de altă parte era negată.

Nevoia de valorile creştine este una necesară pentru România în contactul cu Europa, o zonă evident în declin, dominată de forme religioase fără fond uneori, dar cu o religie care se vrea de stat totuşi, un fel de Biserică instituţie, pătrunsă de ideea drepturilor minorităţilor de tot felul şi de menţinerea mitului reuşitei economice.

Vremurile sunt la fel ca în perioada de început a creştinismului, oamenii au posibilitatea a două cetăţenii, una primită la naştere şi una primită birocratic, cetăţean român şi european, la fel ca altă dată, când a fi cetăţean roman era o necesitate, chiar dacă erai trac, evreu, scit, grec ... Se formează un curent pentru o limbă universală în ciuda multilingvismului, ca altă dată limba vechilor greci, drumurile leagă Europa de Europa şi de lumea întreagă, distanţele de scurtează pe apă, pe uscat, în aer, ca altă dată drumurile romane. Un sistem de drept, unul financiar şi unul al dezvoltării provinciilor uitate se cristalizează, la fel ca dreptul roman care se mai studiază la universitate pentru a păstra legătura cu ceea ce a fost.

Artistul rătăcit în Europa şi-n opera sa strigându-şi neputinţa în forme frumoase şi sterile e mereu în căutare, afectat de genul de literatură facilă din jurul său, de grafomanii de profesie care cred că spun ceva sau că transmit idei măreţe, marcaţi de un instinct al mediocrităţii, de violul intelectual făcut de televiziuni, ziare şi reviste în fiecare zi, el nu mai are puterea de a vedea dincolo de perdeaua de eleganţă a birocraţiei. Sistemele de subvenţionare a culturii de dragul păstrării autenticului într-o lume în derută marchează grupurile literare în care se naşte „ gurul „ cel cu banii, neapărat polivalent şi doctor în ştiinţe la limita ocultului

În oraşele în care mor civilizaţii de orice fel, dincolo de valorile comuniste eşuate în zgură, nori şi gropi de gunoi la vedere, într-o provincie văduvă de profesie, artistul caută zadarnic un stil de viaţă de creaţie şi totuşi valorile îl ocolesc. Există mereu iluzia că s-ar mai putea adăuga ceva la valorile eterne, sau poate s-ar mai putea corecta, civilizaţia. Europa alunecă şi valul ei duce şi artistul.

Marile premii în artă vin, paradoxal, din zone contradictorii, măcinate de civilizaţii vechi şi altele mai noi, artişti trăiesc cu iluzia că poate într-o zi vor fi recunoscuţi într-un fel de poporul care i-a lansat în zile şi nopţi.

Surprinzător, sistemul artistic căutat şi găsit cu greu în viaţa proprie nu mai dă rod şi un fel de deşărtăciune cuprinde fiinţa poetului sau a pictorului, un fel de vânare de vânt, ciocnirea civilizaţiilor de tot fel, vechile valori care nu pălesc, noile valori împotmolite în experienţa sexuală şi pornografică, ţâşnind după un veac de tăcere, marcate de experienţe de tot felul aduc în viaţa intelectualului sentimentul golului, un gol care cuprinde pentru că rar scriitorii se mai apreciază aşa cum ar trebui unii pe alţii.

De aceea valorile care au ţinut lumea ca lume, cele real creştine, nu ar trebui evitate şi nu ar trebui ca unii artişti să le ocolească pentru că altfel nu se poate.

Rămâi surprins când vezi un academician exersând răbdarea în timp ce prezentatoarea de televiziune, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, spune nimicuri, eşti dezorientat la experienţa „ mari români „ pentru că sunt profesori universitari în istorie care nu au habar de valorile creştine vii în neamul românesc, având iluzia că vremurile sunt făcute de generali care dau comanda „ foc „ sau de conducători care fac eforturi pentru a înarma săracii care să lupte pentru patrie în timp ce marii magnaţi ai finanţelor îşi beau cafeaua la oră exactă.

De aceea artistul pare să aibă o altă menirea în lume, iar cel români ar trebui să nu uite că un simplu sculptor a câştigat un proces adevărat cu USA pe terenul marelui arbitru şi jandarm al lumii.

Dar a sculpta cu lumina într-un veac al umbrelor e o poveste care vine de Sus …

Din aceste cauze rătăcirea în valul „ new age „ de est nu poate aduce în final decât încă o experienţă, poate mai interesantă şi mai eliberatoare, dar dincolo de un trecut în care civilizaţii venite din cer se cuplează cu femei pământene, dincolo de mitul uriaşilor, dincolo de urmaşii lui Cain sau Abel e un adevăr pe care Hristos Isus l-a spus clar, fiinţa umană trebuie să accepte naşterea din nou, o naştere de natură spirituală care nu are de a face nimic cu eşecul în carne, cu acea carne putrezitoare.

E o dimensiune care neagă arheologia şi modeling- ul atât de la modă şi industria unei frumuseţi exterioare în detrimentul paradisului interior …

Constantin Stancu

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor