Arta lui Nicăpetre

                                                                 de Virgil Untilă

(Fragment din cuvântul rostit la Brăila, pe 27 ianuarie, la evenimentul marcând ziua de naștere a artistului și, lansarea volumului Nicăpetre – dezvelirea lemnelor.)

     Voiam să încep prin a spune: „Arta lui Nicăpetre se compune în fapt din două mari capitole: desenul şi sculptura.” Voiam să încep didactic, o prezentare cuminte, cum se cuvine. Nu am să o fac însă. Sau, am să încerc să nu o fac.

     S-a spus, mai şoptit, că arta adevărată a lui Nicăpetre sunt sculpturile în piatră, dar eu imi permit să spun că arta în lemn este în egală măsură importantă. Statura, forma lucrărilor în lemn sunt extraordinar de însemnate, iar a spune ca piatra este mai însemnată decât lemnul este a înlocui o realitate cu un deziderat. Că lemnul nu poate rezista cât piatra este un fapt, dar faptul acesta nu schimbă lucrurile, dimpotrivă.

            M-am ocupat în eseurile ce alcatuiesc volumul Nicăpetre – dezvelirea lemnelor, mai cu seamă de acestea – de lemne – nu pentru că nu iubesc imaginea sculpturilor în piatră. A fost aici odată, Cariatidele, Colţul ierbii, Umbrele, Altarele păgâne, sunt toate piese care te lasă fără aer, dar nu mai puţin sufocante sunt Rugăciune pentru fiul căzut, ciclul Invocaţii, Gândind Nefertiti sau Devenire. Desigur, treburile ar fi putut fi diferite, dar nu au fost… (Privind sculptura Devenire, îmi vine în minte Devenirea întru fiinţă a lui Constantin Noica. Se pare că lucrurile nu se aflau prea departe unele de altele, în domeniul spiritului, cel puţin.)

Opera lui Nicăpetre aşa cum o văd eu, s-a dezvoltat organic, s-ar putea spune, esenţializându-se la începuturi, şi apoi curgând încet-încet, dintr-o formă în alta, el oprindu-se doar pentru a picta sau sculpta portrete; nu are salturi năucitoare, năucitor fiind doar produsul final al artei sale.

Nu pot spune că m-am ocupat de opera lui integral, aşa cum mi-aş fi dorit la un moment dat. Nu m-am ocupat de loc de partea de sculptură figurativă a lui Nicăpetre, de portretele sale, şi mai de loc de opera lui in piatră. De asemenea, nu m-am ocupat de partea de desen şi pictură, care, în opinia mea este un cu totul alt Nicăpetre, cum un alt Nicăpetre este şi în cazul portretelor sale sculptate.

    Despre arta în piatră a sculptorului nu am apucat să scriu mai nimic, cu toate că plănuiam. Intenţionam* să scriu un întreg studiu despre curgerea formelor din aproape în aproape, din ciclu în ciclu, dintr-o familie de forme în alta; mai toate încărcate de tragic, mai toate cuprinzând ceva din adevărul bănuit. Bineînţeles, când spun tragic nu asum faptul că aceasta ar fi principala catacteristică a lucrării: principala caracteristică este frumuseţea – o frumuseţe nouă, de găsit numai în artă. Întorcându-mă la sculptura în piatră a lui Nicăpetre, aș spune că are un caracter mai accentuat monumental, probabil pentru că piatra are această caracteristică.

    Din nefericire pentru cei ce rămânem aici**, arta lui Nicăpetre se îndreaptă înspre România. Anca Ghițescu plătește lunar o sumă foarte mare de bani pentru chiria unui spațiu în care ține lucrările lui Nicăpetre, lucru pe care bănuiesc că nu îl va putea face în permanență. Zic, din nefericire, pentru că arta, e nevoie să fie cunoscută spre a fi apreciată, iar ca să fie cunoscută, ea trebuie să fie pur si simplu.

   Am să imprumut un citat din Jerzy Grotowski, autorul teatrului sărac, pentru a-l defini pe Nicăpetre: el este „printre puţinii cu ‚foame spirituală’ şi dorind să ‚comunice’ prin eveniment”. Sculptura lui Nicăpetre este făcută să cerceteze lucrurile nu numai din perspectiva speculaţiei sau din cea a experienţei ci şi din cele două reunite şi îngemănate cu inspiraţia. El aduce întelegere şi ordine în existenţă dar nu permanent şi doar privitorului realmente interesat, care abordează ordinea ca şi cunoaştere şi nu ca şi disciplină.

   Spre sfârşitul vieţii artistul a incercat şi o alta dimensiune a artei: cioplea lucruri mai mici, din bucăţile de marmoră grecească care îi rămăseseră: nişte fesieri frumoşi de femeie, sexul unei femei combinat cu forma unui sâmbure de strugure sau o inimă. A incercat şi lucrul in sticlă: extraordinar, aş spune eu. Din păcate sunt căi despre care nu vom şti niciodată cum ar fi mers mai departe.

   Hegel, cred, arăta undeva că adevărul este tautologic, adică adevărul este adevăr. Tind, în mod modest, să îi dau dreptate și, aș parafraza: arta lui Nicăpetre este artă. Şi s-ar mai putea adăuga: arta lui Nicăpetre este şi vehicul şi ţintă.

*Notațiile despre “pietre” sunt cuprinse în capitolul intitulat Însemnări, din volumul Nicăpetre – dezvelirea lemnelor.

 

 

 „Astăzi Nicăpetre ar fi împlinit 79 de ani... Încerc, și eu - pe cât cu putință - să nu las să se uite despre el. Un mare artist în opinia mea, dar nu numai a mea, un artist care s-a mișcat în urmărirea Ideii cu mijloace nondiscursive, cu mijloacele unei sculpturi ce amintește de un teatru, aflat într-un minunat fixaj parcă, într-o înțepenire ce stă să se rupă, să izbucnească, să prindă glas. Poate că în cursa fără opriri a artei prin schemele „la zi” nu a fost „la zi”, nu a fost atâta de „la zi” cum se aflau alții. Acei „altii” însă vor fi uitați, vor muri în interiorul monumentelor îndoielnice propuse, indiferent unde vor fi puse și cum s-a vorbit despre ele.” (Virgil Untilă -eseist)

                               „ Născocit de o inchipuire ce vedea încă lucrurile în prefacerea lor...” ( V.U.)

NICĂPETRE  (Brăiliţa, 27.I.1936 - Toronto, 21.IV.2008)
Foto: Angelica Iordan, 2005.
sursa: Centrul Cultural Nicăpetre
 
 „În lucrarea Clepsidra (1969), braţele verticale ale cariatidelor îşi ies din dimensiuni, consumând substanţa superiorului, (căciula crucii) a cerului deci, (ca ceea ce stă deasupra) funcţionând ca doi cilindri ce macină această substanţă, lăsând-o să curgă-n jos, transformată în pulbere.”

 („Nicapetre - Dezvelirea lemnelor”, de Virgil Untilă)

  În ciclul de    „Umbre, plinătatea geometrică din care răzbate robusteţea senină a volumelor anticei Elade, de după alungarea de pe frontispicii şi reprezentări a tuturor monştrilor (Scila şi Caribda şi apoi Gorgona învinsă de tânărul Zeus) se ‘înmoaie’. Siluetele îşi pierd rigoarea şi aroganţa. De-a lugul axei de simetrie a lucrărilor lui Nicăpetre apare odată cu Dragostea mea despre tine (1971-1972) despicarea, scindarea. E un Unu schi -zofren sau un Doi tragic, aflat în tensiunea atingerii, respingerii, a asemănării totale şi a deosebirii totale.
(Ce e mai asemenea şi mai deosebit tot odată decât jumătatea simetrică – mai ales atunci când gândim în spaţii calitative ca cele ale religiosului, plasticului sau dramaticului –întocmai identică, dar pe dos!). Sculpturile din epoca Umbrelor, din ciclul Umbre, se umanizează conţinând nu numai un masaj al omenescului ci chiar aluzia morfologică a făpturii omeneşti.”

 ( „Nicăpetre - Dezvelirea lemnelor”, Virgil Untilă) 

  

Treptele inegale tăiate în coloanele de lemn ale              
lui Nicăpetre povestesc despre vaga amintire pe care omul o are asupra formei ideale recuperate în coloana
brâncuşiană, dar ele conotează şi în jurul ascensiunii
dificile spre împlinire despre care vorbeşte loan Scărarul. Când pe suprafeţe întinse lemnul este tăiat în trepte, el nu duce cu gândul doar la scări,laascensiunea

anevoioasă a spiritului în nevoinţa sa de a se împlini prin

sine, ci chiar la ipostaze concrete ale nevoirii; ne amin -
teşte de trupul costeliv, răstignit odată, demult, peste
lume. Lemnele lui Nicăpetre sunt parcă ilustrarea a ce -
lor cuvinte din Triod: “Pierdut-am frumuseţea cu care
am fost zidit întâi, şi nevinovăţia mea, şi acum zac gol
şi mă ruşinez.” Sau a celor ale Sfântului Simeon Metafrastul: “Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios ci şi zidirea Ta sunt.”

 ( „ Nicapetre - Dezvelirea lemnelor”, Virgil Untilă)

Vizualizări: 386

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de virgil untila pe Aprilie 28, 2015 la 1:13pm

multumesc mult pentru felicitari, Parinte!! am sa scriu un email cat de curand. 

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Aprilie 28, 2015 la 4:54am

Felicitări! Nu ne-am văzut de mult timp, dă-mi un semn: mitrelichim@gmail.com

Comentariu publicat de virgil untila pe Aprilie 27, 2015 la 7:31am

multumesc mult pentru toate cuvintele, si nu numai! :)

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Ianuarie 29, 2015 la 6:40pm

Vă mulțumesc eu pentru aprecieri, în numele autorului eseului! Mă bucur foarte mult că v-am creat această stare, domnule Dumitru Ichim! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Nicăpetre! În urma lui, sculpturile ne biciuie spiritul...

Comentariu publicat de Corina Gabriela Ciobanu pe Ianuarie 29, 2015 la 2:34pm

Foarte frumoasa prezentarea:..

Sculpturile din epoca Umbrelor, din ciclul Umbre, se umanizează conţinând nu numai un mesaj al omenescului ci chiar aluzia morfologică a făpturii omeneşti.”

 ( „Nicăpetre - Dezvelirea lemnelor”, Virgil Untilă) 

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Ianuarie 28, 2015 la 3:53pm

DEZVELIREA LEMNELOR

Arta lui Nicapetre ( 1936 - 2008) se constituie artă a comunicării  multiplelor semnificaţii evenimenţiale, a modului de solubilizare în propriul eu  a esenţelor universalului, cvasiantinomice, în expresia formelor imagistice şi sculpturale cu contururile relativ simple ale realului... Genomul sculptural al artistului este unul reflexiv şi generat de o integrală triplă a  segmentelor puţin variabile, în construcţia formelor cât şi de planele circulare în sustentaţiile metafizice, spiritual celeste ( Dezvelirea lemnelor), dându-i acestuia posibilitatea  creerii de forme simple, dar sugestive, dezabuzate de elementele stilizate, complicate... Privind piesele artistului, toate sugerează sindinamica temporalităţii spaţiale, canoanele devenirii organice  sensibil interioare şi pur rationale.. În toate piesele artistului se simte tensiunea exerciţiilor umanizării în lemn, se descoperă soluţia existenţei în devenire  minerală, în piatră şi se admiră monumentalitatea şi  frumuseţea, în simetrii, toate ordinate static şi imanente în quadratul  trecerii !.. Ecelentă prezentarea realizată de  Virgil Untilă!... Felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu 

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Ianuarie 27, 2015 la 11:36pm

Mulțumesc de frumoasele amintiri care mă leagă de Nicapetre ,Dumnezeu să-l odihneacă!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Ianuarie 27, 2015 la 7:53pm

   Lemnele lui Nicăpetre sunt parcă ilustrarea acelor cuvinte din Triod : „ Pierdut-am frumuseţea cu care
am fost zidit întâi, şi nevinovăţia mea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.”>>

Comentariu publicat de ioan-mircea popovici pe Ianuarie 27, 2015 la 4:53pm

In lemnul sculptat al lui Nicapetre, se simte "incoltirea semintei in forma" si-n pietrele artistului, despicarea formelor tari.

Un poem, in cuvinte si imagini, cu marca Virgil Untila si-o trimitere la esenta implinirii: " la ascensiunea

anevoioasă a spiritului în nevoinţa sa de a se împlini prin sine, ci chiar la ipostaze concrete ale nevoirii;"

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor