Editorial:

Nicolae Breban

Apel către lichele*

Să mă amuz puțintel cu spectacolul de o crudă și colorată diversitate a naturii umane. Să mă îmbăt ușor, dacă se poate, cu tristul cântec al colegialității noastre, al atâtor jurăminte, dedicații și ochi umezi de admirație…

Ce veste senzațională, de proporții: după mai bine de două decenii, iată, a apărut un al doilea Apel către lichele! Da-da, ați citit bine și, să vezi și să nu crezi, semnat de același „domn”, ca să zicem așa – da, da, directorul de editură, bine-cunoscutul autor al unor cărțulii scrise cu o anume vioiciune, dar fără cine știe ce substanță, nici literară și nici de alt fel: da, „simpaticul”, încruntatul și nițel ferocele G. Liiceanu. Sigur, Apelul e făcut și lansat de așa-zisul Grup de Dialog Social, dar știm prea bine, dl. Liiceanu a fost dintotdeauna și este și azi căpetenia, „inspiratorul” și factorul decisiv al sus-numitului „Grup pentru Dialog Social”, grupare care, cel puțin în ultimul deceniu, s-a făcut remarcată prin curtea asiduă făcută ultimului Președinte al României, harnic, împreună cu „suita” sa, delapidator al bugetului național.

Da, dom’le, ce curios! Cu vreo două decenii, același domn (ca să zicem așa!) a adresat și a aruncat pe masa Națiunii un Apel asemănător, care a făcut, e drept, nu puțină vâlvă, deși, după nu multă vreme, nu puțini și-au pus oarecum întrebarea: cam la cine și despre cine ar putea fi vorba, când autorul pamfletului bine-cunoscut se adresează acestei „categorii”? De... lichele, se înțelege, deoarece despre acestea se face vorbire, ca să preluăm una dintre formele curente orale, debitate cu sârg pe sticlă. Da, multă vreme și mulți oameni, deștepți sau nu, școliți sau mai puțin școliți, și-au frământat mințile cu această chestiune: da, dom’le, toate bune și frumoase, dați-vă, bă, la o parte, lichelelor, să nu mai aud de voi în marele și pașnicul areal național, gata, destul, v-ați făcut cheful, ne-ați încurcat și amărât traiul, dar acum, gata, plecați, lăsați-ne în pace să ne construim cu vigoare, curați și liberi, în sfârșit, o altă viață, bazată, se înțelege, pe muncă, cinste și credință neabătută în adevăratele valori.

Continuarea pe www.contemporanul.ro

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor