Strâng la piept crucea
ca pe o soră
născută din acelaşi trup
din braţe îmi cresc rădăcini
până la apa
pământului tău
mamă

Vizualizări: 187

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Ianuarie 20, 2013 la 3:19pm

Tot asa, nimeni nu moare maine! Frumoase versuri, in jurul lor se tese ciclul nostru existential.

Sanatate si inspiratie!

Comentariu publicat de iuri pe Ianuarie 13, 2013 la 6:15pm
Va multumesc din inima!
Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 13, 2013 la 12:50pm

În 2008 m-am adresat prin mail către National Institut of Justice cu un mesaj în care le ceream să cerceteze cu atenţie fertilizările în vitro, deoarece prin acest procedeu se produce infertilitate, creşterea bolilor cardio-vasculare, scăderea imunităţii şi autism.

 

Răspunsul lor a fost simplu: "NIJ cercetează numai cazurile de crimă, iar prin această tehnologie nu a murit nimeni."

Contra-răspunsul meu, bazat pe o reclamă americană la prezervative existentă într-un cimitir - "Aici nu zace nimeni, deoarece nimeni nu a murit fiindcă toţi folosesc prezervativul ....", a fost: "Nimeni nu a murit prin FIV, deoarece în curând nimeni nu se va mai naşte natural, deoarece toţi vor fi făcuţi în vitro".

 

NIJ nu au mai continuat dialogul şi, cu siguranţă, nici cercetările.

E bine că mai sunt oameni care continuă ... CREZUL.

Numai "născuţi, nu făcuţi" vom .... Învia!

Comentariu publicat de constantinescu rodica pe Ianuarie 12, 2013 la 5:26pm

                  Mama, visul meu frumos

 

            In suflet simt ceva  nedefinit,

            O bucurie ce din adincuri vine,

            Ca cineva atit de mult dorit

            Va poposi curind la mine.

 

              Dupa un timp aud un ciocanit sfios,

              Alerg impinsa de-o mina nevazuta

              Deschid si vad pe mama,visul meu frumos,

              Zimbetul blind,mireasma ei stiuta.

 

              O string in brate lipindu-ma de ea

              Si printre lacrimi mina ii sarut,

              Ma copleseste neputinta sa,

              A ei privire stinsa m-a durat.

 

              E obosita dupa atita drum

              Ce l-a facut din dor de mine,

              N-am s-o mai las sa plece acum

              Alaturea de noi,ea va ramine.

 

              Ii mingii paru-ncaruntit

              Si trupul ce s-a imputinat,

               Refuz sa cred al ei sfisit,

              Refuz al mamei scapatat.

 

              A ei privire poarta doar iubire,

              Dar parca un regret zaresc in ea,

              Citesc printre cuvinte cu uimire

              Ca va apune odata,steaua sa.

 

              O mama icoana mea cea sfinta !

              Ramii in veci doar linga mine,

              Ma rog de steaua ta ce nu cuvinta,

              Sa fiu mereu copil,alatura de tine.

 

             Ma tine strins la pieptul sau

            In suflet sa ma poarte-n nemurire,

            Imi binecuvinteaza rostul meu,

            Cu gindul la o zi,de despartire.

         

 

         

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Ianuarie 12, 2013 la 3:16pm

Doar Crucii

Doar Crucii  îi vorbesc, câte-ai putut să-mi dai,

Mi-ai dat mereu doar mie, nu te gândeai la tine,

Nu te-mpărţem cu nimeni, trăiai doar pentru mine

Şi dragoste în valuri  spre mine revărsai.

Îi spun, mi-e dor de tine, tot Crucii şi oftez,

Prin ea  cerşesc iubire, Cristos cel Înviat 

Ucis pe lemnul Crucii pe moarte a călcat,

Cu ochii plini de lacrimi silabisesc un Crez.

Şi mă cuprinzi în zâmbet, un monolog declamă

Pe  florile din vază, aduse la  mormânt,

Un fluture ivit  din nerostit cuvânt,

Durerea, actul doi, scris pentru tine mamă.

 

În ochii de pe aripi, văd chipul tău iubit,

Obraz lipit de Cruce, un dor fără sfârşit.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor