Mereu mă lovesc de ideea asta cu inutilitatea! Corpul fizic, închisoarea sufletului... cică! La fel și cu eul... ceva inutil care nu face decât să ne distragă atenția de la adevăratul Eu! Hm, ce să zic? Mă închin! Îmi aduce aminte de: „liceu... cimitir al tinereții mele”. Este un fel de... „reversul medaliei” față de atunci când alții îți cer dovezi științifice legate de existența lumilor spirituale. Ce să mai spun de afirmația pe care o aud mereu sub formă de maaaare ifos de înțelepciune! „Nu putem ști dacă este ceva dincolo pentru că, încă, nu s-a întors nimeni. Vai!... Să nu-i vezi pe cei care relatează trăirile lor din moartea clinică și revenirea la rahatul ăsta de viață!? Pardon!! O să zici că o dau și eu pe inutilitate!!... Aaa... ne fentează creierul! Cât de inteligent ar trebui să fii (sau cât de prost) ca să înțelegi că nu ai nimic de pierdut în a avea o poziție rezonabilă față de ideea în sine a existentei de dincolo? Dacă acolo chiar nu ar fi nimic... ce mai contează? Faptul că treci prin viață ținând cont și de ceilalți, nu numai de interesul tău, meschin, ți se pare a fi o mare rușine? Nu cam așa sună îndemnurile care răzbesc spre noi din direcția respectivă? Dar dacă acolo este ceva, iar tu ai întors spatele acestui ceva și chiar mai mult, i-ai influențat și pe alții în a nu crede?... Vorba aia cu pălăria!... Nu la Maria mă refeream!...
Omul este o ființă în continuă evoluție și lucrul ăsta este valabil pentru orice entitate, nu numai pentru el. A afirma inutilitatea corpului fizic e ca și cum ai spune că forma în care ai turnat o statuie din bronz a fost complet inutilă pe motiv că, pentru a scoate produsul finit a trebuit să o distrugi...
La fel și cu eul sufletesc! Transcenderea eului spre acel Eu spiritual nu înseamnă că eul sufletesc a fost inutil. Înseamnă că el și-a încheiat doar rolul pentru etapa parcursă. Ca să poți ajunge la Eul spiritual trebuie să ai ce să transcenzi! Dacă nu era corpul fizic în starea în care ne „strâmtorăm” noi acum în el, nu ar fi fost nici eu sufletesc, dar nici Eu spiritual individualizat. În acel corp „inițial”, cel de dinaintea căderii, omul ar fi arătat cu totul altfel (poate mai elegant... poți să știi?), ar fi funcționat în cu totul și cu totul alți parametri. Dar nu ăla era drumul evoluției lui! Faptul că, prin ceea ce numeam Înviere, ne vom întoarce cam de unde am plecat înainte de Adam, cu acest corp fizic, nu înseamnă că am călcat apa degeaba pe aici. Corpul fizic, cel ce va fi, putem spune că este cam același, dar noi, Eul nostru nu mai este deloc același, iar asta nu în sensul că ar fi altul, ci în acela că este mai puternic, adică are un grad de conștiență mult superior, iar fizicul ăsta de acum a jucat un mare rol în această devenire. Ăsta este scopul evoluție! De la alfa la omega. Alfa este starea primordială, iar omega starea care rezultă ca urmare a evoluției prin care s-a trecut. Între ele se întâmplă multe. Între ele lucrează diversitatea. De la unitate la unitate prin... diversitate, altfel spus. În acestă diversitate se încadrează și... inculpații de mai sus!
Iar, chestia cu moartea, cred că am întors-o pe toate părțile! Totul se reduce la conștiență. Dacă o să-mi susții, sus și tare, că tu te identifici cu personalitatea ta, cu eul tău sufletesc, atunci o să-ți spun că da... o să mori! Și faci asta ori de câte ori îți pierzi conștiența de sine sau cunoștința, cum se mai spune. Adică și atunci când dormi sau când ești anesteziat sau leșinat... Nu mai e conștiență... nu mai e nimic! Doar că lucrul ăsta nu se întâmplă așa. Conștiența, în ciclurile evolutive, nu dispare, ci trece dintr-o formă în alta sau, mai bine spus, își ridică nivelul în mod continuu. Personalitatea se bazează pe o conștiență de sine țesută în planul adevăratei conștiențe. După moartea fizică o s-o pierzi în câteva zile. Din motivul ăsta îți spun că ai să mori. Altfel... ți-aș spune să dormi liniștit, dar tocmai spuneam că și somnul e un fel de moarte... și n-o să mai pricepi nimic!
Ar trebui, totuși, să înțelegi că nu există decât o singură conștiență, iar toate ce le vezi în jurul tău, incluzându-te și pe tine, nu sunt decât forme reflectate în care ea se manifestă cu scopul de a evolua, de a se întări. Tot tu vei fi cel care va fi, dar nu ca personalitate sau mai bine spus... vei fi o altă personalitate. Dacă vrei, vei fi esența conștientă a înțelepciunii care a emanat din experiența de viață a tuturor personalităților pe care le-a manifestat Eul tău spiritual în vieți pământene succesive... Sună bine, nu? Doamne, ajută!

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor